Din
capul locului precizez că situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” (înfiinţare şi
funcţionare fără lege – act normativ emis de Parlament şi fără control
parlamentar al activitaţii – raport anual) – denumiri pe care le păstrez în
toate referirile, chiar şi din perioade în care jocul acronimelor era altul –
reprezintă nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult
decât atât, o fraudă sistematică şi masivă a aparatului de stat în dauna
drepturilor individuale. Din această perspectivă, magistraţii care au colaborat
ca delatori, turnatori, comanditari, simbriaşi, cunoscând bine ceea ce fac, iar
ulterior au emis în fiecare an declaraţii false pe proprie răspundere că nu ar
fi făcut-o, trebuie traşi la răspundere, inclusiv penală. Că se va întâmpla
astfel, este incert; se pare că există o politică concertată de omerta sub
aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus
pe ici, pe colo, şi fără îndoială că vor fi închegate într-un ansamblu mai unitar
şi coerent, sub formă de articol, când le va veni vremea; pentru necesităţile
rândurilor de faţă constituie doar o utilă introducere în temă asupra
contextului de legalitate şi constituţionalitate – în care, este bine să avem
în vedere tot timpul – nu se încadrează.
Evenimentul
Zilei a publicat recent Raportul final nr. 96 din 17.04.2008 privind
activitatea Comisiei constituite prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1348/C
din 31 mai 2007, modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1489/C din
11.06.2007 şi completat prin Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 2175/C din
27.08.2007 şi nr. 2959/C din 21.11.2007, la care mă refer ca fiind „Raportul
Predoiu”, după numele ministrului care l-a comandat, emis de o comisie care
şi-a desfăşurat activitatea în perioada iunie-decembrie 2007; este primul
document care permite o privire în profunzime în această chestiune de mare
importanţă.
Din
raport reiese că prin OMJ nr. 790/C din 20.03.2006, fostul ministru al
justiţiei, Monica Macovei, a desemnat prima „comisie de inventarirere a arhivei
şi documentelor în lucru aparţinând Direcţiei Generale de Protecţie şi
Anticorupţie”, formată din istorici, consilieri de stat, consilieri ai
ministrului justiţiei, reprezentanţi ai conducerii DGPA (SIPA) – director
general şi directori generali adjuncţi – în componenţă intrând şi judecătorul detaşat
Cristi Vasilică Danileţ, fiind desemnat un aparat tehnic format din angajaţi ai
DGPA. Această comisie a realizat exclusiv inventarierea arhivei DGPA, arhivând
şi opisând atât arhiva gestionată de aparatul central al fostei DGPA, cât şi
cea comunicată de serviciile teritoriale ale DGPA. Pa baza recomandărilor
acestei comisii s-a elaborat un nomenclator arhivistic pentru documentele
proprii ale fostei DGPA, cu termene de păstrare, inexistent anterior.
Comisia
a finalizat inventarierea abia la finele lui 2006 (cu depăşirea termenului),
fără a mai îndeplini şi obligaţia prevăzută de art. 2 alin. 4 din HG nr.
127/2006 (de sortare şi transmitere mai departe).
Prin
OMJ nr. 1251/C din 19.01.2007 a fost desemnată cea de-a doua comisie a Ministerului
Justiţiei (comisia Macovei II), formată doar din doi consilieri ai ministrului
justiţiei, acelaşi Cristi Vasilică Danileţ (care a fost membru şi în prima
comisie) şi procurorul Paul Dumitriu. Potrivit dispoziţiei ministrului Macovei,
atribuţile celei de-a doua comisii s-au rezumat strict la „analizarea şi
stabilirea destinaţiei documentelor aparţinând foste DGPA, aflate în custodia
Ministerului Justiţiei şi depozitate la sediul central al ANP (Administraţia
Naţionale a Penitenciarelor)”.
Cea
de-a doua comisie avea obligaţia „de a prezenta Ministrului Justiţiei, în
termen de 3 luni de la numire, un raport cu sinteza activităţii desfăşurate,
analiza documentelor menţionate şi propuneri în vederea stabilirii destinaţiei
acestora”.
Ei
bine, această comisie II nu a respectat termenul şi nu a întiocmit nici un fel
de raport asupra propriei activităţi; ministrul justiţiei a tolerat această
situaţie inadmisibilă. Pretextul nerealizării vreunei dări de seamă şi
netransmiterii arhivei mai departe a fost presupusul număr redus al membrilor comisiei
(2 persoane), scuză care apare în chiar Raportul Predoiu şi actualmente pe
toate materialele emise de Cristi Vasilică Danileţ.
Această
scuză trebuie înlaturată cel puţin pentru următoarele motive:
- Cristi
Vasilică Danileţ a făcut parte din comisia Macovei I şi cunoştea magnitudinea
problemei care – aparent – i se cererea a fi rezolvată. Ca atare, putea să
refuze activitatea sau cel puţin să solicite ministrului desemnarea unui aparat
tehnic, întocmai cum s-a procedat în cazul comisiei I a aceluiaşi ministru; cu
ţoţii – inclusiv ministrul – erau în cunoştinţă de cauză.
-
este posibil ca însuşi Cristi Vasilică Danileţ să fi făcut propunerea de
comisie, fără menţiuni legate de amploarea activităţii. Îndeobşte, un act
administrativ este emis pe baza unei documentaţii prealabile, ceea ce cu
siguranţa a fost făcut şi în cazul acestui ordin de ministru, existând cel
puţin o propunere. Nu cunosc, dar este interesant de ştiut dacă propunerea a
venit chiar de la Danileţ.
- la
nici un moment nu a existat vreo cerere din partea comisiei de asigurare a
personalului necesar. Comisia II putea oricând să solicite ministrului punerea
la dispoziţie a unor arhivari, dactilografi, manipulatori. Putea fi refuzată,
dar era datoria ei să facă asta, dacă se dorea într-adevăr derularea unor
activităţi.
-
comisia nu a întocmit vreun raport la finele termenului stabilit, nici măcar
pentru a învederea imposibilitatea realizării obiectivului.
În aceste condiţii, se pune întrebarea naturală de ce este numită o comisie pentru o activitate despre care se ştia de la început că nu poate fi realizată, care nu cere resursele necesare funcţionării şi căreia i se permite să nu realizeze activitatea respectivă.
În aceste condiţii, se pune întrebarea naturală de ce este numită o comisie pentru o activitate despre care se ştia de la început că nu poate fi realizată, care nu cere resursele necesare funcţionării şi căreia i se permite să nu realizeze activitatea respectivă.