Citesc un
editorial interesant într-o publicaţie clujeană în care este criticată vehement
festivitatea de înmânare a cheilor oraşului către Simona Halep, asemuită în
material cu binecunoscutul Rege Momo al Carnavalului oraşului Rio de Janeiro (la
a cărui Olimpiadă, după cum ştim, Halep a refuzat să participe). Dar
brazilienii iau totul în glumă, spre deosebire de mioritici, cărora le lipseşte
şi simţul umorului şi cel al ridicolului propriu.
Reamintesc
că după câştigarea Roland Garros-ului la tenis feminin în acest an, Simona Halep
a cerut să i se organizeze o celebrare publică şi a indicat ca locaţie Arena
Naţională. Se cunoaşte acest lucru dintr-o declaraţie de presă a preşedintelui
Federaţiei de Tenis care a redat o convorbire telefonică avută cu angajatul de
relaţii publice a lui Halep.
În cadrul
organizării în discuţie, Gabriela Firea, motivând că Halep este deja cetaţean
de onoare – în sensul că nu mai are ce îi da – i-a înmânat cheile oraşului, o
construcţie kitsch din oţel poleit cu aur.
Potrivit
art. 36 alin. 8 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, Consiliul
local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite
titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza
unui regulament propriu, prin care se stabilesc şi condițiile retragerii
titlului conferit. Prin urmare, există temeiul de drept pentru acest titlu,
însă, după cum se poate remarca uşor, acesta contravene Constituţiei care la
art. 16 (“Egalitatea în drepturi”) alin. 1 prevede că sunt egali în faţa legii
şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, toţi cetăţenii.
Este regretabil că după lupta de secole pentru deminitatea umană, există încă
reflexe medievale în societatea noastră.
Textul
este criticabil şi din altă perspectivă. Deschide posibilitatea pentru toate persoanele
fizice române sau străine, nu doar pentru rezidenţii localităţii respective, şi
stabileşte ca şi criteriu meritele “deosebite”, un termen imprecis care nu respectă
cerinţele de claritate şi previzibilitate ale legii.
În cazul
înmânării cheilor oraşului, situaţia este cu totul alta, deoarece nu există nici
un temei pentru o atare mascaradă. Mă întreb dacă Simona Halep a plătit pentru
chiria stadionului unde a vrut să fie expusă, pentru că manevra ilegală de
înmânare nu poate fi considerată bază legală pentru cheltuirea banului public. În
context, nu mă pot abţine să nu remarc că Firea a copiat recent sistemul
clujean de fraudare a regimului achiziţiilor publice, trecând bunuri importante
ale comunităţii, inclusiv Arena Naţională, pe societăţi comerciale nou
înfiinţate; la Cluj, aceste firme sunt în majoritate regii autonome, distincţia
fiind însă lipsită de importanţă. Ceea ce este important este că se trece pe
aceste firme o parte importantă din bugetul oraşului care este cheltuită fără
observarea regulilor concurenţiale şi economicoase ale procedurii achiziţiilor
publice.
Sigur,
există un precedent istoric, în sensul că, spre sfârşitul anilor ’60, lui Richard
Nixon, preşedintele SUA, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti i-a fost dăruită o
astfel de cheie. Comparaţia însă nu are loc aici, e vorba despre două sisteme
de drept cu totul diferite, iar Halep nu este în nici un caz un şef de stat (în
privinţa cărora există o astfel de cutumă, după cum o demonstrează şi exemplu
cu Madridul, care a înmânat cheia de aur preşedintelui rus Dimitri Medvedev în
timpul vizitei sale de stat din Spania din martie 2009).
