Despre incredibila, completa şi surprinzătoarea inutilitate a comisiei Macovei II în privinţa arhivei SIPA

Din capul locului precizez că situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” (înfiinţare şi funcţionare fără lege – act normativ emis de Parlament şi fără control parlamentar al activitaţii – raport anual) – denumiri pe care le păstrez în toate referirile, chiar şi din perioade în care jocul acronimelor era altul – reprezintă nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult decât atât, o fraudă sistematică şi masivă a aparatului de stat în dauna drepturilor individuale. Din această perspectivă, magistraţii care au colaborat ca delatori, turnatori, comanditari, simbriaşi, cunoscând bine ceea ce fac, iar ulterior au emis în fiecare an declaraţii false pe proprie răspundere că nu ar fi făcut-o, trebuie traşi la răspundere, inclusiv penală. Că se va întâmpla astfel, este incert; se pare că există o politică concertată de omerta sub aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus pe ici, pe colo, şi fără îndoială că vor fi închegate într-un ansamblu mai unitar şi coerent, sub formă de articol, când le va veni vremea; pentru necesităţile rândurilor de faţă constituie doar o utilă introducere în temă asupra contextului de legalitate şi constituţionalitate – în care, este bine să avem în vedere tot timpul – nu se încadrează.

Interviul acordat publicatiei Grai de Cluj

Ieri, 31.01.2017.

Grai de Cluj: Domnule judecator, in calitate de presedinte al „Asociatiei Judecatorilor din Romania” ati adoptat o pozitie publica foarte ferma impotriva dezincriminarii infractiunilor de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu. Ati omis insa sa va exprimati asupra celuilalt proiect de ordonanta de urgenta, cel referitor la gratiere!

Dezincriminarea abuzului în serviciu instaurează dictatura fărădelegii

Prin Proiectul Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, aflat în dezbatere publică până azi, 24 ianuarie 2017 inclusiv, în temeiul art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, se propune modificarea art. 297 și 298 din Codul penal în sensul realizării unei dezincriminări a infracţiunilor de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu până la un anumit prag, dezincriminare parţială în aparenţă, însă aproape completă în practică având în vedere pragul stabilit foarte sus.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de obţinere de probe în Uniune (IV)

Din capul locului se cuvine să precizez că titlul nu este riguros exact, însă am decis să-l păstrez pentru a sublinia apartenenţa textului la seria care se referă la Regulamentul (CE) nr. 1206/2001. Într-adevăr, nu este vorba despre o jurisprudenţă, deoarece Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a pronunţat o hotărâre “pe fond”. Prin Ordonanţa Preşedintelui Camerei a patra a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 27 septembrie 2007, emisă în cauza C‑175/06, având ca obiect o trimitere preliminară formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunale civile di Genova (Italia), prin Decizia din 14 martie 2006, în procedura Alessandro Tedesco împotriva Tomasoni Fittings Srl, RWO Marine Equipment Ltd, cauza a fost radiată din registrul Curţii. Motivul radierii l-a reprezentat faptul că prin Decizia din 26 martie 2007, primită de grefa Curţii la 21 septembrie 2007, Tribunale civile di Genova a constatat încetarea procesului, întrebările adresate cu titlu preliminar rămânând astfel fără obiect. Prin urmare, nu există o statuare a Curţii; nu este mai puţin adevărat însă că o argumentaţie pertinentă pe marginea chestiunilor de drept a fost prezentată în concluziile avocatului general Juliane Kokott din 18 iulie 2007.

Fluxul care nu ridică toate bărcile: rânduri introductive şi exemplificative despre cartelizarea justiţiei (I)

Frisoanele încercate de sistemul judiciar în toamna aceasta, prin zvâcniri de nemulţumire mai mult sau mai puţin justificată, deşi vădit nelegale, lipsite de vreun fundament în drept care să îngăduie escamotarea acţiunilor greviste în măşti şi forme neutre, aseptice, inocente, au avut şi ele un mic merit: au pus în luminile rampei – e drept, schematic, incomplet, incoerent, disparat, dar totuşi spontan şi hotărât – problema inegalităţii în sistemul judiciar, în forma sa cea mai primitivă şi de jos, aceea care priveşte veniturile (prima acţiune colectivă a unor magistraţi care să nu vizeze chestiuni salariale ar fi ceva cu totul neobişnuit şi ar trece un prag de maturitate încă niciodată depăşit, în pofida stabilirii ştachetei la o înălţime atât de redusă).

Studiu de caz cu privire la înlăturarea de către instanţă a unei omisiuni de a se pronunţa pe calea procedurii îndreptării erorii materiale

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 5 septembrie 2016, din dosarul nr. 3132/117/2015/a1 al Curţii de Apel Cluj, Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 547 din 18 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3132/117/2015/a1, şi s-a dispus îndreptarea omisiunii în sensul că se va adăuga la alin. 2 al dispozitivului următoarele: dispune restituirea în favoarea intimatului (intimaţilor – obs. ns.) a următoarelor sume de bani:

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (VIII)

Prin Hotărârea din 7 iulie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C‑70/15, în procedura Emmanuel Lebek împotriva Janusz Domino, Curtea a declarat că:

„1) Noţiunea „acţiune” care figurează la art. 34 pct. 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretată în sensul că include şi cererea de repunere în termen atunci când termenul pentru introducerea unei căi de atac ordinare a expirat.

2) Art. 19 alin. 4 ultimul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că exclude aplicarea dispoziţiilor dreptului naţional referitoare la regimul cererilor de repunere în termen din moment ce termenul de admisibilitate pentru introducerea unor asemenea cereri a expirat, astfel cum este specificat în comunicarea unui stat membru la care se referă dispoziţia menţionată“.

Pensie pe motorină?

Dispoziţiile care configurează dreptul la pensie (specială) a magistraţilor sunt cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor şi în normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1275/2005. Pensia este una specială (cum sunt şi pensiile poliţiştilor, parlamentarilor, militarilor etc.) deoarece nu se stabileşte în sistem contributiv, cum este pensia comună, obişnuită, care reprezintă regula în sistemul de pensii publice. Prin urmare, independent de nivelul contribuţiei de pe parcursul carierei care constituie reperul pentru pensia de drept comun, pensia specială cunoaşte un algoritm propriu de stabilire, de regulă în funcţie de veniturile din imediata proximitate ale momentului pensionării.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (III)

Prin hotărârea din 17 decembrie 2015 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunţată în cauza C-300/14, în procedura Imtech Marine Belgium NV împotriva Radio Hellenic SA, Curtea a declarat că: „1) Art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, citit în lumina articolului 288 TFUE, trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre obligaţia de a institui în dreptul intern o procedură de revizuire, astfel cum este prevăzută la articolul 19 menţionat.

Despre psihopaţi

Motto: „De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte?”

Prof. dr. Aurel Romila (medic psihiatru), interviu acordat pentru Formula As

Am remarcat acest interviu al profesorului Romilă cu ceva vreme în urmă, în acest an, şi l-am postat pe pagina mea de facebook. Ca o coincidenţă fericită, venea într-un moment în care fusesem introdus în subiect de nişte observaţii proprii, empirice, directe, conştientizate într-o matrice coerentă prin lectura câtorva studii americane care au răzbătut până în presa mainstream, iar acum concluziile lor sunt atât de comune încât aproape că nu mai există canal de pe Youtube care să nu conţină şi un material dedicat lor.

Cea mai mare pensie din Romania pare a fi o frauda

Conform presei, un fost angajat la penitenciare si fost sef al Penitenciarului Colibasi, Gheorghe Balasoiu, este pensionarul din Romania care primeste cei mai multi bani din partea statului. Pensia sa lunara a fost stabilita la 34.000 de lei, adica aproximativ 8.000 de euro. Mai mult chiar, la inceputul lui 2015, cand pensiile publice s-au majorat cu 5%, Balasoiu a profitat cel mai mult, ajungand la o pensie de 360 de milioane de lei vechi, ceea ce pe un an intreg inseamna nu mai putin decat 100.000 euro. Ridicolul situatiei este intarit si de salariul pe care il avea Balasoiu, in perioda in care era sef de penitenciar. Conform declaratiei de avere, Balasoiu primea un venit anual de 21.085 lei, adica 1.757 de lei pe luna, aproximativ 400 de euro, adica de 20 de ori mai putin decat pensia incasata!

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (II)

Prin hotărârea din 5 decembrie 2013 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a noua), pronunţată în cauza C‑508/12, în procedura Walter Vapenik împotriva Josef Thurner, Curtea a declarat că: „Art. 6 alin. 1 lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretat în sensul că nu se aplică contractelor încheiate între două persoane care nu desfăşoară activităţi comerciale sau profesionale“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate

Prin hotărârea din 16 iunie 2016 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a treia), pronunţată în cauza C 511/14, în procedura Pebros Servizi Srl împotriva Aston Martin Lagonda Ltd, Curtea a declarat că: „Condiţiile potrivit cărora, în cazul unei hotărâri pronunţate într o cauză judecată în lipsă, o creanţă este considerată „necontestată”, în sensul articolului 3 alin. 1 al doilea paragraf lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, trebuie determinate în mod autonom, doar în temeiul acestui regulament“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (VI)

Prin hotărârea din 13 decembrie 2012 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera întâi), pronunţată în cauza C‑215/11, în procedura Iwona Szyrocka împotriva SiGer Technologie GmbH, Curtea a declarat că:

„1) Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată trebuie interpretat în sensul că reglementează în mod exhaustiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de somaţie europeană de plată.

În temeiul articolului 25 din regulamentul amintit şi sub rezerva condiţiilor menţionate la acest articol, instanţa naţională păstrează libertatea de a determina valoarea cheltuielilor de judecată potrivit modalităţilor prevăzute de dreptul său naţional, cu condiţia ca aceste modalităţi să nu fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor situaţii similare supuse dreptului intern şi să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

2) Articolul 4 şi articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 1896/2006 trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca reclamantul să solicite, în cadrul cererii de somaţie europeană de plată, dobânzile pentru perioada dintre data exigibilităţii lor şi data plăţii creanţei principale.

3) Atunci când pârâtul este somat să plătească reclamantului dobânzi scadente până la data plăţii creanţei principale, instanţa naţională rămâne liberă să aleagă modalităţile concrete de a completa formularul de somaţie europeană de plată, care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 1896/2006, în măsura în care formularul astfel completat permite pârâtului, pe de o parte, să înţeleagă fără niciun dubiu decizia potrivit căreia trebuie să plătească dobânzile scadente până la data plăţii capitalului şi, pe de altă parte, să identifice clar rata dobânzii, precum şi data începând de la care se solicită aceste dobânzi“.