Pe lângă analiza factorilor economico-sociali,
participanţii la piaţa valutară se folosesc de diverse metode tehnice pentru a
obţine o prognoză cât mai fundamentată a cursului valutar. În esenţă, se
utilizează o serie de reguli matematice şi statistice, studiindu-se evoluţia trecută
a cursului valutar pentru a o modela statistic şi pentru a o extrapola în
viitor în scopul aproximării evoluţiei ulterioare a acestui curs. Problema a
fost că de aici până la utilizarea modelelor matematice (mult uşurată de
evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei) nu doar pentru prognoză, ci
chiar pentru tranzacţionare, a fost doar un pas mic, previzibil şi extrem de
periculos. Prin urmare, instrumetele matematice transpuse în softuri speciale au
pătruns în sfera vânzărillor şi cumpărărilor de valute de pe piaţa Forex,
ajungându-se ca o mare parte a pieţei spot să fie creată, de fapt, de algoritmi
de tranzacţionare rapidă („high frequency
trading“ - HFT). Această metodă constă în utilizarea unei platforme
automate de tranzacţionare care utilizează computere puternice pentru a opera
un mare număr de ordine de vânzare şi cumpărare la viteze foarte mari – cei
care îşi permit metoda sunt puţini: marile bănci, fondurile şi firmele de
investiţii.
Potrivit unor date furnizate de o companie de
analiză a pieţei, tranzacţionarea algoritmică alcătuia peste 35% din volumul
pieţei spot în octombrie 2013, în creştere de la 9% cu doar 4 ani anterior
(pentru comparaţie, pe aproximativ acelaşi interval de timp, pe piaţa
acţiunilor s-a înregistrat o diminuare semnificativă a volumului ocupat de
astfel de operaţiuni, de la 66% la 50%); tendinţa este de creştere continuă pe
piaţa valutară internaţională şi de scădere pe pieţele de obligaţiuni (unde a
apărut) şi acţiuni. Câţiva factori esenţiali favorizează această evoluţie:
piaţa valutară are o anvergură imensă, de peste 4 trilioane USD zilnic – cea
mai mare din lume, lichiditate pe tot parcursul zilei, funcţionare neîntreruptă
şi mai puţine repere tranzacţionabile de gestionat (număr limitat de feluri de
valute, faţă de numărul mare de feluri acţiuni şi obligaţiuni) ceea ce
concentrează tranzacţiile, toate acestea favorizând tranzacţionarea algoritmică
de mare viteză. Utilizarea HFT face deosebit de dificilă reglementarea pieţei
valutare şi pune multe probleme de corectitudine (în raport cu proprii clienţi),
aspecte negative care trebuie analizate comparativ cu avantajul, alegat de
suporteri, a unei lichidităţi mai mari în piaţă. Nu este de mirare, în aceste
condiţii, că aceste practici sunt obiect de anchetă, care durează de câţiva ani, iniţial din partea procurorului general
al statului New York şi a Federal Bureau of Investigation, iar în ulterior din
partea Department of Justice.
Foarte recent, luna trecută chiar, şase mari bănci
au fost amendate cu o sumă totală de 5,7 miliarde USD (3,6 miliarde GBP) de
autorităţi din Statele Unite şi Regatul Unit, pentru manipularea pieţei
valutare, posibilă tocmai datorită existenţei algoritmilor de tranzacţionare. Angajaţii
băncilor, utilizând facilităţi de comunicare de tip chat şi referindu-se la
structura lor ca fiind „Cartelul“ sau „Mafia“, şi puneau la cale stabilirea
unor cursuri valutare care să le maximizeze profiturile în funcţie de, între
altele, ordinele de vânzare sau cumpărare pe care le aveau. Practic, în loc să
acţioneze ca şi competitori, aceştia erau parteneri la la acest sistem care
urmărea beneficii cât mai mari din tranzacţii pentru băncile lor, pe seama
multor altor participanţi la piaţă, inclusiv clienţi ai băncilor.
Barclays, Royal Bank of Scotland, JPMorgan, UBS, Citigroup şi Bank of America au fost de acord cu aceste penalităţi imense şi şi-au recunoscut vinovăţia de natură penală. Povestea vine la doar şase luni de la amendarea Royal Bank of Scotland, HSBC, JPMorgan, UBS, Citigroup şi Bank of America cu suma totală de 4,3 miliarde USD (2,8 miliarde GBP) pentru fapte similare. Bineînţeles, au existat şi traderi concediaţi de fiecare parte şi încercări declarative de disociere de asemenea practici şi de eforturi de curăţare a procedurilor interne, care conving foarte puţin în condiţiile în care s-a stabilit că băncile cunoşteau ceea ce se petrecea. Barclays a fost amendată cu 284,4 milioane GBP de către Financial Conduct Authority (autoritate britanică), restul sumelor fiind impuse de autorităţile americane (Federal Reserve a aplicat amenzi în valoare de 1,8 miliarde USD, iar Department of Justice de 2,5 mld. USD, amenzi mai aplicând şi Commodity Futures Trading Commission şi New York's Department of Financial Services). În pofida acestor sume impresionante pentru public, există şi voci care consideră că ar fi fost mai echitabilă impunerea unor sume procentual faţă de beneficiile culese de pe urma influenţării tranzacţiilor, amenda putând fi de fapt nesemnificativă în valori relative, deşi impozantă în cifre absolute. Faptul că după ce s-a făcut publică suma la care s-a căzut de acord, acţiunile băncii Barclays au crescut cu 3 procente, iar cele ale Royal Bank of Scotland cu 2 procente, pare a sugera că percepţia investitorilor este că băncile au scăpat ieftin.
Barclays, Royal Bank of Scotland, JPMorgan, UBS, Citigroup şi Bank of America au fost de acord cu aceste penalităţi imense şi şi-au recunoscut vinovăţia de natură penală. Povestea vine la doar şase luni de la amendarea Royal Bank of Scotland, HSBC, JPMorgan, UBS, Citigroup şi Bank of America cu suma totală de 4,3 miliarde USD (2,8 miliarde GBP) pentru fapte similare. Bineînţeles, au existat şi traderi concediaţi de fiecare parte şi încercări declarative de disociere de asemenea practici şi de eforturi de curăţare a procedurilor interne, care conving foarte puţin în condiţiile în care s-a stabilit că băncile cunoşteau ceea ce se petrecea. Barclays a fost amendată cu 284,4 milioane GBP de către Financial Conduct Authority (autoritate britanică), restul sumelor fiind impuse de autorităţile americane (Federal Reserve a aplicat amenzi în valoare de 1,8 miliarde USD, iar Department of Justice de 2,5 mld. USD, amenzi mai aplicând şi Commodity Futures Trading Commission şi New York's Department of Financial Services). În pofida acestor sume impresionante pentru public, există şi voci care consideră că ar fi fost mai echitabilă impunerea unor sume procentual faţă de beneficiile culese de pe urma influenţării tranzacţiilor, amenda putând fi de fapt nesemnificativă în valori relative, deşi impozantă în cifre absolute. Faptul că după ce s-a făcut publică suma la care s-a căzut de acord, acţiunile băncii Barclays au crescut cu 3 procente, iar cele ale Royal Bank of Scotland cu 2 procente, pare a sugera că percepţia investitorilor este că băncile au scăpat ieftin.
