Moneda euro, datorită chiar construcţiei sale,
este atinsă de anumite slăbiciuni, vulnerabilităţi, inerente. Chiar dacă moneda
este unică şi singulară în tot spaţiul eurozone,
puterea de cumpărare şi, deci, valoarea monedei diferă de la o ţară la alta,
fiind determinată de nivelul general al preţurilor, printr-o proporţionalitate
inversă. Fenomenul nu se întâlneşte pe teritorii suprapuse exact pe conturul
fiecărei ţări, însă, datorită în principal fiscalităţii unitare pe teritoriile
ţărilor luate separat şi diferite între ţări diverse, reperul de suprafaţă
reprezentat de graniţele naţionale poate fi util în analizarea valorii locale a
monedei euro. Modificarea nivelului general al preţurilor în timp este cunoscută
sub denumirea de inflaţie (a cărei rată se calculează – destul de aproximativ
de altfel – numai în raport cu bunurile şi serviciile care intră în coşul în
funcţie de care se determină preţul bunurilor de consum) şi este asociată
îndeobşte cu perioadele de creştere economică. Prin urmare, în fiecare ţară
membră a zonei euro, aceeaşi monedă euro are o putere de cumpărare diferită, în
funcţie de nivelul preţurilor. În teoria economică de dinainte de realizarea
uniunii monetare, se insista pe nivelarea mărimii preţurilor ca efect al
introducerii monedei unice, printr-o formă de arbitraj în bunuri şi servicii;
nu s-a realizat aşa ceva, astfel încât această teorie nu numai că nu a fost
verificată empiric, ci a fost chiar invalidată de evoluţiile concrete şi nu
doar din raţiuni ce ţin de regimuri fiscale diferite, ci din multiple alte
considerente, cum sunt rezistenţa la schimbare a preferinţelor consumatorilor
şi faptul că aceştia nu caută neapărat cea mai raţională achiziţie.
Se afișează postările cu eticheta istoric valutar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta istoric valutar. Afișați toate postările
vineri, 17 iulie 2015
duminică, 12 iulie 2015
Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (X)
Rezultatul referendumului grecesc indică o
majoritatea semnificativă în favoarea „nu“, ceea ce semnifică respingerea
condiţiilor impuse Atenei pentru noi împrumuturi. Votanţii au fost întrebaţi
dacă aprobă propunerile făcute Greciei de Uniunea Europeană, Fondul Monetar
Internaţional şi Banca Centrală Europeană în cadrul întrunirii Eurogrupului din
25 iunie (Eurogrupul este o desemnare colectivă a miniştrilor de finanţe ai
ţărilor europene care au adoptat euro). Răspunsul
covârşitor a fost, aşadar, nu.
duminică, 28 iunie 2015
Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (IX)
Pe lângă analiza factorilor economico-sociali,
participanţii la piaţa valutară se folosesc de diverse metode tehnice pentru a
obţine o prognoză cât mai fundamentată a cursului valutar. În esenţă, se
utilizează o serie de reguli matematice şi statistice, studiindu-se evoluţia trecută
a cursului valutar pentru a o modela statistic şi pentru a o extrapola în
viitor în scopul aproximării evoluţiei ulterioare a acestui curs. Problema a
fost că de aici până la utilizarea modelelor matematice (mult uşurată de
evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei) nu doar pentru prognoză, ci
chiar pentru tranzacţionare, a fost doar un pas mic, previzibil şi extrem de
periculos. Prin urmare, instrumetele matematice transpuse în softuri speciale au
pătruns în sfera vânzărillor şi cumpărărilor de valute de pe piaţa Forex,
ajungându-se ca o mare parte a pieţei spot să fie creată, de fapt, de algoritmi
de tranzacţionare rapidă („high frequency
trading“ - HFT). Această metodă constă în utilizarea unei platforme
automate de tranzacţionare care utilizează computere puternice pentru a opera
un mare număr de ordine de vânzare şi cumpărare la viteze foarte mari – cei
care îşi permit metoda sunt puţini: marile bănci, fondurile şi firmele de
investiţii.
duminică, 14 iunie 2015
Un istoric valutar pe scurt între Codul civil şi contemporaneitate (VII)
Cu toate că Statele Unite ale Americii au
participat doar limitat la primul război mondial şi au avut costuri şi pagube
reduse, spre deosebire de ţările europene, ele nu au fost scutite de fenomene
monetare extreme în perioada interbelică. Acestea au fost asociate cu Marea
criză dintre 1929-133 (terminologic, economiştii americani – zona unde criza
s-a manifestat cel mai caracteristic – folosesc noţiunea de Great Depression), cea mai lungă, profundă şi larg
răspândită criză din secolul al XX-lea, vizibilă încă din anul 1928 şi
materializată în 29 octombrie 1929 prin prăbuşirea bursei de acţiuni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)