Prin Hotărârea
din 27 iunie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea),
pronunţată în cauza C-518/18, în procedura RD împotriva SC, Curtea
a declarat că:
„Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea
unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie
interpretat în sensul că, în cazul în care o instanţă nu poate să obţină adresa
pârâtei, acesta nu permite să se certifice ca titlu executoriu european o
hotărâre judecătorească privind o creanţă, pronunţată în urma unei şedinţe de
judecată la care nu s-au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea
procedurii”.
Prin întrebarea
formulată, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă
Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o
instanţă nu poate să obţină adresa pârâtei, acesta permite să se certifice ca
titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanţă, pronunţată
în urma unei şedinţe de judecată la care nu s-au prezentat nici pârâta, nici
curatorul desemnat în vederea procedurii.
