Beware of Witkoff, the feeler of the Emperor

Steve Witkoff, President Trump’s fixer, has entered the Iran mess and was recently talking to Iran’s leaders. That means Trump wants to feel the opponents and has sent his most capable feeler.
And the results were immediate. Iran renounced its position of force, gained with a lot of efforts, and is about to let the Mossad agents, the US agents and all kinds of turbulents go scat free, instead of hanging them. This is another goodwill gesture like many nonsense inactions offered by stupid Russian leadership who obeyed its own self-set constraints even when Ukrainians were openly pissing on these “overtures”.
But while Russia didn’t risk anything, apart from making themselves, encore, the laughing stock, the Iranians are at a serious peril. Their population perceives that the regime is trying to appease the Americans, Witkoff’s actions and Trump’s statements have a visible impact. The next color revolution will be much harder to tame; and this one was brought in a taming position with immense exertions.
“America helps us”, “America can help”, are tropes that inculcates themselves into the Iranian psyche as we write. This rises the bar a few notches. The secret subversion of Iran gains a new amplitude.
Cynically, the US blockades a country, squeezes its economy, pauperizes large masses and then suddenly they propose to lift the sanctions “if”. This fake promise dangled in front of starving hordes makes them revolt, most often violently. But: the US never actually lifts sanctions, no matter the concessions made.
America deprives the foreign population of food and all sorts of livelihoods and then they pose in saviors and stupid masses can’t tell the fakeness of the US’s playbook.
The Iranian regime now plays to the American tune. They defended well and with considerable effort, that they will not be able to replicate at the next uprising. The duped masses now firmly believe that their provoked revolt is 1. justified and 2. has good chances of succeeding courtesy of America. An America that has no qualms in shooting the protesters via agents on place and blaming the Iranian government (same as Maidan and other color revolutions).
Moreover, the Iranians are not shielded - by such supposed de-escalation measures – against an attack from America. Trump gave them a lot of assurances just before the previous huge bombings. Déjà vu. History is about to repeat itself? Watch out for Saturday, as Trump seems big on numerology; also, all his attacks were on non-trading days, i. e. the week-ends…
Witkoff, as we know, has been Trump’s diplomatic fixer, starting with Gaza (which is still unsettled and in limbo) and Ukraine. In Gaza, he got the hostages, alive and dead, freed, produced a fake peace in which Palestinians are killed and Israel acts with total impunity.
In Ukraine, he read Russians like open books.
Trump enjoys being considered erratic (“TACO”), quirky, capricious. His entourage also encourage this mis-perception. But they all act rationally and cunningly. They are not geniuses, but are not dupes.
Americans, especially frat-boys like Rubio and Hegseth, are adept at reading the other guys. All fraternity players play poker, that implies putting on a “poker face” (a mask) and trying to take out the mask of the adversary, i. e. to read it. Poker is a card game; Trump constant reference at having or not having cards denotes that they think in such terms among themselves.
When they graduate and move on to other things, their reflexes stay with them. Of course, they are just beer belching fraternity guys but they have these two dissimulative practices interiorized.
Furthermore, Witkoff is a businessman who made it in that tough world. He works also with masks and reading, but his job implies taking deception, theatrics and acting to a new level.
In a war, it’s paramount to read your opponent. Take Putin. You put out feelers, to feel the other party, the opponent, is really Putin the same idiot conned by nobodies Merkel and Hollande, or that was just an isolated self-defeat?
Witkoff was just a feeler. And he felt the crap out of the Russians. Out of the Europeans, too: they pay through their noses, they destroy their own industry like there’s no tomorrow and they will still suffer a huge loss: bye bye Greenland.
Now Nabiullina and Dimitriev come into play. Nabiullina lost 300 billion dollars out of sheer stupidity (and snobbism, she tried to ape the Westerners and sit at their table, just as all complexed Russians dream). Her pathetic attempts at “recovery” (stupid arbitrage request to be discarded on a forum non conveniens defense) didn’t help, but further undermined her, since they were absolutely pathetic. Idiot Putin kept her in her place, thus completely transferring all her errors to himself. He became the joke, instead of/along Nabiullina. Dimitriev also blundered galore. He was candid with Witkoff, sent to feel the Russians. Witkoff not only correctly read Dimitriev as being very stupid, but made him draft the 28-point moronic plan that self-declared Russia as heavily defeated and getting nothing while losing big. Thus Witkoff had a written proof to convince his principals that they deal with stupidity from Russia’s part.
These two events that are huge, colossal, we’re talking about events of epic proportions, that made the Russians the laughing stock of all the world.
After feeling the Russian idiocy, the Americans felt reassured and went on to grab assets and positions and better situate themselves: Venezuela, Iran, Greenland (soon Mexico?); meanwhile Russia is still quagmired in its precarious position in an existential war.

The Dimitriev Effect

America acts more rational than the Russians or Europeans. Even in regard with China, the US acts conscientiously and calculated.

The US has constantly probed the extent to which it can act and after finding the margins of their leeway, they acted accordingly. As a bonus, with every "crazy" act, America chips away from other spheres, be them territorial, commercial, military.

It's not about some TACO erratic impulsive capricious flexing of the muscles, it's about testing the boundaries.

America was instantaneously freed from any real need of sounding its permissible scope by the Russian redacted 28-points "peace" plan. I call it "The Dimitriev Effect". The effect was that for the US anything goes and that Russia has placed itself in the position of kowtowing to the Americans.

Nobody really read attentively the so-called plan. The only honest person in this regard was Kaja Kallas (stupid people are usually candid too) who admitted she hasn't read the plan but heard a lot of rumors it was bad...

Did Trump read the plan? Did he understand it? I believe yes, but it doesn't matter. He had Witkoff to read it for him and to give him first hand feedback.

The 28-point plan was calamitous for Russia, it included no recognition of territories in former Ukraine, an express precarious status (de facto) for all of them, the ceding of all 300 billion dollars lost by idiot Nabiullina (I guess nobody pretend anymore that Russia would ever see a dime from that) to America, implicit permission for the US (and other states I would say) to station troops and armament in Ukraine, rights of exploitation in Ukraine and even Russia.

Trump understood from this that he is the new Russian idol, to whom they were willing to strip themselves of everything that could be turned into offerings. Russia showed its hand and that hand indicated they were expected just to be servile and submissive in exchange on a pat on the back or a tiny smile from the big Don.

From there on, he correctly assessed that he has free hand in every matter Russia might have opposed.

So he captured the president of Venezuela, went along with the CIA+Mossad plan of a "revolution" for changing the Iranian regime, blockaded everyone everywhere (what a nice occasion was procured for him by the changing of the flag of the vessel seized to a Russian one), and, of course, will soon get - one way or another - Greenland. He made his overtures and just lets them sinks with the Europeans. Same as he did with the Russians.

It's not that Americans are great and intelligent, it's that the top Russian brass is that stupid (as personified by the consummate imbeciles Nabiullina and Dimitriev) and longing for the Don's validation.

The current Americans aggressiveness comes from Russia's gross mistakes.

Like any entity searching appreciation, of course the Russians could have a fit of hysterical outburst. That's very dangerous and untoward; they brought upon themselves this position they are in...

We, the world, can't be exposed to an immense peril just because they employed idiots in high positions.

Elvira Nabiullina, an idiot as the Russian central banker

So that’s the Russian response to European permanently freezing the huge amount of 300 billion USD equivalent of assets? To sue them? That’s on par with the situation that got them there, idiocy-wise...

On December 12, the European Union agreed to indefinitely freeze Russian central bank assets held in Europe, probably in view of using the cash to help Ukraine against Russia, with a major loan package for Kyiv. To do so, EU states aim to put to work some of the Russian sovereign assets they immobilized after Moscow's 2022 invasion of Ukraine.

The EU governments agreed to immobilize 210 billion euros ($246 billion) worth of Russian sovereign assets for as long as needed instead of voting every six months on extending the asset freeze.

This sum is taken out of the approximately amount said to be over 300 billion dollars, most of it held by Euroclear, a private company with several branches, holding some assets for the Russians, among others, as a depository and for future transactions. They intermediate the buying and selling of bonds, stocks, hard currencies and gold, forming the bulk of Russian state assets.

Now, how did the Europeans get their hands on such a big Russian treasure? Through their fault, namely by the chief of their central bank. The governor of Russia’s central bank, Elvira Nabiullina, didn’t recall the assets when she knew the war was about to start. So, the debut of the war caught her with her pants down: over $300 billion of Russian assets in foreign hands…

Yet she is still the governor of the central bank, as if nothing happened, position from which she further undermines the Russian economy. By limiting to the extreme the money supply, and by maintaining the freedom of exchange versus the major currencies. People and businesses looking to borrow in Russia can only do so at enormous rates, close to 30% annually.

What was the Russian state response to this de facto expropriation? It was as lame as they come, and even this joke of a response didn’t come from the state itself, but rather from the central bank. Russia's central bank filed, the same day, a lawsuit in Moscow against Brussels-based Euroclear, which houses most of the frozen Russian assets that the EU wants to use to finance aid to Ukraine.

„Due to the unlawful actions of the Euroclear depository that are causing losses to the Bank of Russia, and in light of mechanisms officially under consideration by the European Commission for the direct or indirect use of the Bank of Russia’s assets without its consent, the Bank of Russia is filing a claim in the Moscow Arbitration Court against the Euroclear depository to recover the losses incurred,” the central bank said in a statement. Good luck too that, your chances are zero...

Thus, the imbecile Nabiullina, who got caught by the beginning of the war with 300 BILLION dollars of Russian money in enemy hands (money gone for good), wasn’t bothered by anybody in Russia for the huge loss for which she is directly responsible… I don’t think there is one single other country where a person losing 300 billion dollars would have kept his/her job.

The Russians hold little hope for the money to be returned. The Trump’s 28-point „peace” plan calls for ALL the money (300 billion dollars) to end up under American control, and be used partially for Ukraine (with the US sharing in the profits), partially in joint operations US-Russia. No Russian disputed this point as being ludicrous… They are ready to waive the money away.

This is not the single example of huge imbecility at the helm of the Russian state without any accountability.

Kiril Dimitriev, in full or partially, the inept 28-point Trump peace plan – tantamount to a Russian capitulation – and presented it to Putin, who was about to sign away ALL territories in former Ukraine, which would have received the status of occupied lands (“de facto“) legitimizing any future attempts to return them to the rightful, “de jure“, owner, Ukraine, and to give American mineral rights in Russia proper, to give all Ukraine to the US as guarantor, with the implied right of having armament and troops on Ukraine.

Miraculously, he too STILL has his job.

I can add another name of an impostor: Margarita Simonyan, head of RT, who splashed a lot of cash on American minor pseudo-influencers (but I mean A LOT of cash) with zero effect and zero rationale. Apparently, she paid 150,000 dollars participation fee (at a RT conference/event) to general Flynn, of all people. Some time ago, it’s true.
How can Russia have such brilliant engineers and technical people and such utterly incompetent dimwits in leading position of economics and management?

Asupra unei probleme de civil de la cel mai recent concurs de admitere în magistratură

Prezint o problemă de drept civil care a figurat ca subiect la lucrarea scrisă din cadrul Concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 25 iulie 2024 - 27 martie 2025, soluționată greșit de comisia de elaborare a subiectelor (greșeală menținută și de comisia de soluționare a contestațiilor la barem).

Enunț și cerință:

Subiectul 1 pct. 1. Arătați motivat dacă poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru fapta lucrului în sarcina propietarului unui magazin, față de un pieton care se împiedică accidental în fața vitrinei și o sparge, rănindu-se.

Soluție barem:

Nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a proprietarului magazinului (20% din punctaj) deoarece nu există obligația de reparare a prejudiciului pentru fapta lucrului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimnei înseși (80% din punctaj).

După contestație, se menține soluția, astfel:

„Candidatul a criticat subiectul de concurs din perspectiva inexistenței, în opinia sa, a posibilității ca o vitrină a unui magazin să fie construită, în prezent, din sticlă casabilă, motiv pentru care spargerea vitrinei în ipoteza subiectului denotă faptul că aceasta era impropriu fabricată.

Rezolvarea acestui subiect de concurs trebuia însă să pornească de la scenariul indicat: o vitrină a unui magazin s-a spart ca urmare a acțiunii victimei, care s-a împiedicat accidental și a lovit, în cădere, vitrina.

Datele subiectului de concurs nu furnizează informații cu privire la materialele de fabricație ale vitrinei sau la împrejurarea că aceasta ar fi fost proiectată și construită cu încălcarea unor dispoziții legale în materie; de altfel, aceste dispoziții legale nu au fost indicate, în concret, de către candidat și oricum nu făceau parte din cuprinsul tematicii aferente concursului.

De asemenea, în cuprinsul aceleiași contestații, candidatul a arătat că „din perspectiva victimei, e un caz fortuit, nu propria faptă”.

Cerința subiectului de concurs a constat în indicarea, în mod argumentat, dacă, în cazul expus, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta lucrului, iar nu pentru fapta proprie. Prin urmare, rezolvarea subiectului de concurs impunea analiza condițiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de lucruri, precum și a eventualelor cauze exoneratoare a unei răspunderi de acest tip.

Potrivit art. 1376 alin. 1 Cod civil, oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Acest text legal reglementează condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de lucruri, și anume: existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și lucru (prejudiciul să fi fost cauzat de un lucru); cel a cărui răspundere juridică se pretinde a fi angajată să fie paznicul juridic al lucrului respectiv.

În conformitate cu art. 1380 Cod civil, în cazurile prevăzute la (...) art. 1376, (...) nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.

Ca atare, fapta victimei nu constituie o condiție pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de lucruri, ci o cauză exoneratoare a unei atare răspunderi. Ceea ce a determinat fapta victimei nu prezintă relevanță juridică sub aspectul existenței acestei cauze exoneratoare de răspundere”.

Am redat integral „motivarea” pentru că multa lume are încă iluzia că magistratura e apanajul celor inteligenți (și morali, dar asta e o altă poveste...). Nu e adevărat, aveți aici o mostră de cumplită imbecilitate; aceasta reprezintă norma în justiție, regula, nu excepția.

Din capul locului precizez că fapta victimei înseamnă aici intenție sau culpa lata, asimilată dolului (intenției). Să acuzi victima care alunecă și cade „accidental” de faptă proprie înseamnă să nu cunoști absolut deloc răspunderea civilă.

Nu e nici măcar neglijență, ci caz fortuit. Cum s-a specificat în contestație, din perspectiva victimei, e un caz fortuit, nu propria faptă. Rezultă din însuşi enunţ. „Se împiedică ACCIDENTAL în faţa vitrinei care se sparge” nu e „fapta victimei”. E un eveniment aleatoriu, un accident, accidental, ceea ce înseamnă un caz FORTUIT (a se vedea Dex online: https://dexonline.ro/intrare/accidental/243), din mii de indivizi ce trec pe stradă zilnic prin faţa vitrinei, statistic unul se loveşte de aceasta din când în când, verificaţi în calculele actuarilor de la societăţile de asigurare. Credeți că li se refuză despăgubirea de asigurator, dacă riscul era asigurat? Desigur că nu...

Să exagerăm ipotezele de lucru pentru a pune în evidenţă principiul. Este regula de interpretare reductio ad absurdum. Deci înlocuim sticla casabilă, din care zidul exterior al „lucrului” e format, cu un zid de suliţe sau ţepuşe metalice, foarte ascuţite, aranjate orizontal în zid şi la distanţa mică una de alta, în locul vitrinei. La orice atingere victima moare sigur. Să înţelegem că victima care se împiedică şi cade în suliţe moare din propria culpă şi nu dintr-un viciu/fapt al lucrului construit impropriu?!

Dar sunt și alte discuții de făcut – comparați ce spun cu „raționamentul” comisiei (astea motivează la fel și când admit și când resping, „motivarea” fiind identică, aceeași, la fel de ineptă întotdeauna).

Caracterul nepotrivit al lucrului – și ilegal – face ca subiect să fie nerealist, imposibil, greșit. NU EXISTĂ în practică. Vitrina la stradă din sticlă casabilă e un scenariu nu doar nerealist, ci chiar imposibil. Vitrina trebuie să conţină sticlă incasabilă. Enunţul este deficitar şi nerealist şi ignoră regulile de construire a unei vitrine stradale şi regulile de autorizare, PUG-urile şi regulamentele de urbanism locale. De oriunde din lume. Scenariul e nelegal, sigur sunt normative de construcţie în sensul acesta.

Lucrul e impropriu, ceea ce atrage răspunderea pentru acesta. Nu este vorba despre fapta victimei, ci despre un lucru impropriu, un defect de proiectare şi construcţie sau doar de construcţie, vitrină cu sticlă casabilă.

Construcția spațiilor comerciale și desfășurarea de activități comerciale în spații cu vitrină la stradă sunt activități supuse autorizării. Nu există nici măcar o singură vitrină la stradă cu sticlă casabilă în Bucureşti, în ţară sau în lume. Nici măcar un singur caz, nu se autorizează activități care pun în pericol trecătorii (și care invită spargeri).

Se reproșează de comisie că „aceste dispoziții legale nu au fost indicate, în concret, de către candidat”; este vorba despre dispoziții normative de rang inferior legii, care reglementează cum trebuie să fie un atare lucru. Nu se puteau indica regulamentele locale deoarece orașul nu era indicat. Dar acestea există peste tot, comisia trebuia să verifice dacă nu cunosc un lucru atât de elementar...

The 28-point “peace” plan is a monument of stupidity and most people missed its real meaning

The 28-point “peace” plan (Trump’s) is a big scam for Russia; it equals the biggest Russian capitulation possible. I argue here that this plan is so disastrous for Russia that is tantamount to a huge defeat. Russia is deprived of its money, a lot of the claimed territory, puts everything under the control of the US (arch enemy!) and gains absolutely nothing.
America emerges as the huge winner. After fighting for decades cold and hot wars to keep them afar, the Americans are suddenly on Russia’s doorstep. And Russia opens the door.
Europeans and Ukrainians initially misread this plan, might just yet begin to understand how stupid Russia really is in drafting and reading “deals” … See Minsk, whether in doubt.
The European big honchos, who would like to pull a fast one over the Russians, failed to recognize the wonderful opportunity this plan presents in this regard…
The Ukrainians also, were not able to discern the overall benefits for them (the plan makes them the victors of a lost war) and the multiple bad wording that allows them to procrastinate forever and backtrack on everything…
Most of the points are ambiguously formulated and no implementation of them is handy or even possible, but the plan can be summarized as follows:
- No money returned to Russia;
- No land recognized to Russia;
- Legitimizes American presence in Ukraine;
- Gives US a hefty foot in the mineral sectors of both countries;
- Makes America a pile of money from both belligerent sides;
- No significant changes otherwise.
About the nature of the plan
This plan is mandatory, it requires no further documents or negotiations. This is stated expressly in the 27th and 28th points:
“27. This agreement will be legally binding. Its implementation will be monitored and guaranteed by the Peace Council, headed by President Donald J Trump. Sanctions will be imposed for violations.
28. Once all parties agree to this memorandum, the ceasefire will take effect immediately after both sides retreat to agreed points to begin implementation of the agreement.”
Of course, as elsewhere in the plan, even here inconsistencies do appear. What is the Peace Council? Who make up this “council”? Who appoints it? What are its rules? What sanctions “will be imposed for violations”? By whom? Who enforces the “sanctions”? How?
Such ambiguities abound throughout the document, proving an ample scope for later revisionism. But this ceasefire and the retreat thing are final.
About its interpretation
We should only refer to the wording therein. At the moment there is no other extrinsic document in relation to which this plan should be construed. Nor it’s sure such an element would ever occur. We should not read it through the lens of our personal hopes, either. Just the written text.
In every agreement, the principal problem it’s the order of executing the obligations. What is the succession of the obligations, who does what first, and second, and third etc.?
Any contract puts such a problem, that’s why we have exceptio non adimpleti contractus as a valid defense to oppose to someone who asks our obligation to be executed. We can say: you first. That’s why stipulating such an order is paramount.
We don’t have such a step-by-step program here. We don’t know the order, the sequence of executing the obligations. Furthermore, there are provisions depending entirely on third parties. How could such a plan ever be implemented? What if, exempli gratia, NATO doesn’t include a special provision in its charter regarding Ukraine (prohibiting its accession). What if that amendment is voted against? The ceasefire was already implemented and the possession of the lands had long ago switched hands.
One example
To see just how stupid this document is, I will start with one clear example of incompetence. The point number 10 states that:
“10. The US guarantee:
- The US will receive compensation for the guarantee;
- If Ukraine invades Russia, it will lose the guarantee;
- If Russia invades Ukraine, in addition to a decisive coordinated military response, all global sanctions will be reinstated, recognition of the new territory and all other benefits of this deal will be revoked;
- If Ukraine launches a missile at Moscow or St Petersburg without cause, the security guarantee will be deemed invalid.”
By this plan, Ukraine losses American guarantee (what if the US refuses to give up the guarantee?) only if they launch a missile at Moscow or St Petersburg (and even then, if the launching is “without cause”?!). Per a contrario, everything else is permitted?!
Under this plan, Ukraine can take missile pot-shots at any Russian city but Moscow and St Petersburg, be them with or without cause, and at Moscow and St Petersburg when the missile launching against these two targets are “with cause”, and the US security guarantee to Ukraine will still be valid. Ridiculous.
What is the “decisive coordinated military response” should Russia invade Ukraine? From whom and coordinated with whom? Europe?
What “guarantee” means here? What does the “guarantor” do before, during and after the “guarantee” is activated? Of course, this is the pretext for moving in US troops and ammunition (not NATO, but American).
Think about the US as “guarantor”, them being who started the conflict and fought it all the way through a proxy…
As for the tangible assets, the plunder, the spoils of war, land and lucre, money, let’s see who gets what:
Russian money, 300 billion USD, gone for good
The thoroughly incompetent governor of the Russian central bank managed to get caught by the beginning of the war with 300 billion dollars Russian assets in enemy banks. What happened to her after such an epic failure? Nothing, she is still in the same position, further undermining the Russian economy each passing day.
Regarding this money, the plan states that:
“14. Frozen funds will be used as follows:
- $100bn (£76bn) in frozen Russian assets will be invested in US-led efforts to rebuild and invest in Ukraine;
- The US will receive 50% of the profits from this venture. Europe will add $100bn (£76bn) to increase the amount of investment available for Ukraine's reconstruction. Frozen European funds will be unfrozen. The remainder of the frozen Russian funds will be invested in a separate US-Russian investment vehicle that will implement joint projects in specific areas. This fund will be aimed at strengthening relations and increasing common interests to create a strong incentive not to return to conflict.”
So, the funds will be used, but will not be returned! Never. Russia doesn’t get back any of its frozen money. Of that, 100 billion dollars goes to the US to administer and reap part of the benefits (50% of the “profits”), for reconstruction of Ukraine (who, probably, gets the other half of the profits). Europe is to add the same amount, implied from the same (Russian) money. Europeans only put forth one third of the Russian money, 100 billion, again under American supervision. The remaining 100 billion dollars again goes to be administered by the US as a mutual fund for projects involving both Russia and the US (presumably the Alaskan undersea tunnel, among others).
Land, not obtained by Russia
Russia at the moment holds territories in Kharkov (significant), Dnepropetrovsk, Sumy (to a lesser extent), after winning them on the battlefield. All these are to be retroceded to Ukraine, for good and de jure (in law).
Russia gets the remaining of the Donetsk and the tiny bit of Lugansk still in Ukraine’s hands. But only de facto and as a demilitarized zone. The territories exchanged are approximately equal quantitatively.
Also, Russia consents to broke their own Constitution by giving up the territories not yet conquered, but Russian according to the Russian law, in Zaporizhia and Kherson.
Moreover, Ukraine’s sovereignty is recognized, and guaranteed, whereas all Russian-held territories in former Ukraine (including Crimea!) get the status of occupied territories (de facto) and not territories held by virtue of law (de jure).
You have right here in this “peace” plan, the seeds of the future conflict, after Ukraine, Europe and America get a rest and set their agenda straight.
Military assets/bases
Point number 8 states that: “NATO agrees not to station troops in Ukraine.”
NATO-related things were always promised multiple times before and each time the promise was broken. It’s no different this time, just a piece of paper signed, nothing.
Apparently, this corresponds to Russia’s aspirations. But just at the first cursory glance. In reality, the plan does not exclude all member state’s troops. The plan precludes only NATO troops in Ukraine. NATO is an international organization. Any reference to NATO understands the international organization, which is distinct from its components, and does not refer to each and every member. So, American troops are not prohibited; the US can station any troops or armament.
The member states are distinct from the organization and are subjects of International Law in their own individuality (as is NATO itself a – distinct - subject of International Law). The US has a lot of bases in the world without any connection with NATO. So has, exempli gratia, France.
Ukraine will be flooded with personnel and material from a lot of countries acting on their own, especially the US, the minute Russia withdraws from the territories it undertook to return. There will be no NATO in Ukraine, but there will be the US (guarantor!), France, the UK, Poland, Turkey and who not.
Furthermore, the NATO Treaty does not prohibit individual states to get involved in offensive wars, aiding a side to a conflict, providing military and economic aid etc. That’s why some NATO states organized themselves – in this conflict - in small groupings to lead an aggressive policy against Russia (for example, the coalition of the willing).
The plan also specifies that there will be no further NATO enlargement, again, many times promised before… If you trust these guys.
At the same time, NATO can’t station troops, but it can circulate them through Ukraine, at will. The movement of troops is not forbidden and is, thus, permitted.
As for Ukraine itself, it gets to keep a huge army, arguably more than it has at the current time. At the same time, Ukraine has no ban on re-armament. Ukraine is not prohibited to re-arm and gets to keep a huge army, that means a certain future war, to get the de facto foreign held territories under Ukrainian de jure control.
And 600,000 troops is more than Ukraine has at the moment. But how can you verify the size of the Ukrainian army? Can you tell if they are 600,000 or 800,000 or a million? No practical way of telling...
More absurd provisions in the military domain. Point 9 states: “European fighter jets will be stationed in Poland.” Really? Poland is demilitarized at this moment? European fighter jets are prohibited up until now? What is this? Probably some provision to bulk up the accord to mask the huge Russian renunciations; smoke and mirrors. Another example:
“17. The United States and Russia will agree to extend the validity of treaties on the non-proliferation and control of nuclear weapons, including the START I Treaty.”
What has this to do with Ukraine? Why do you need Ukraine’s signature on it? Why Russia and the US don’t agree these between themselves?
It’s sad to realize just how stupid are the people in charge of planetary events that could eventually lead (a not so distant eventuality) to life extinction… We all have skin in the game. The whole skin, that is.

The Trump "peace" plan is tantamount to a huge Russia's defeat

The 28-point “peace” plan (Trump’s) is a big scam for Russia. Kiril Dimitriev is a consummate imbecile to have drafted it (it’s plain to see he’s stupid from other instances also).

The plan is worse than a cease-fire, which in essence is. It is, for all intents and purposes, a capitulation. Here’s why I think this plan is equivalent to a Russian huge defeat, stated by me previously:

1. As in a ceasefire, Russia doesn’t gain any recognition. Not even for Crimea.

2. Russia doesn’t win any territories. It gains a little – the remaining Donetsk, and cedes a lot in Kharkhiv, Sumy and Dnepopetrovsk. Similar to a ceasefire.

3. Ukraine gets to keep a huge army, arguably more than it has at the current time.

4. Ukraine has no ban on re-armament.

5. There wouldn’t be NATO troops in Ukraine, but American troops are not prohibited. US can station any troops or armament.

6. Russia doesn’t get back any of its frozen money. Of that, 100 billion dollars goes to the US to administer and reap part of the benefits, for reconstruction of Ukraine. Europe is to add the same amount, implied from the same (Russian) money. The remaining 100 billion dollars again goes to be administered by the US as a mutual fund for projects involving both Russia and the US (presumably the Alaskan undersea tunnel).

7. There are precluded only rocket attacks by Ukraine against Moscow and St Petersburg (?!). Anything else goes?

8. Most of the points are ambiguously formulated and no implementation of them is handy or even possible.

9. Russia obtains such ridiculous things as a re-call to the G8…

10. After fighting cold and hot wars to keep them afar, the Americans are suddenly on Russia’s doorstep.

Putin, ready to self-defeat himself again...

The 28 point peace plan is drafted by the USA to save face in front of overwhelming Russian odds on the battlefield. But this plan very much makes America the huge victor and Russia the huge self-appointed loser. Meanwhile, Ukraine loses nothing, but gains a lot in prospective, including 100 billion of Russian money (would you believe that?!).

USA’s goal was ever to get Russia within a decapitation strike and encroach them at their borders. Now they get to get up close at the closest possible. Russia’s aim was ever to stop the Americans from getting too close; now they consent of having them within practically walking distance from Moscow…

Nobody takes into account (and never even noticed) Putin’s irrepressible urge to concede, especially in writing. The Americans read him correctly or they simply had luck. Our only hope now rests in the Russian people themselves, who can still remember Putin’s treason via Minsk accords, Ukraine’s hardliners or some maverick from the box like Boris Johnson was back in Istanbul.

Ukraine gets to keep its entire army, roughly 600,000 men, doesn’t agree to stop rearming, and doesn’t consent to any territorial concessions (not even to Crimea!, only recognized as de facto Russian, i. e., occupied…). They have all the freedoms and facilities to trade and develop.

Russia missed the most important thing, to redirect their economy inwards and decouple from the currency markets. For over 3 years of hot war and over 10 years of living under sanctions, all they did was transform theirs into a bootleg economy, clinging desperate to the same modus operandi, but on the hush. They needed and need protectionism, they have all the food, and all the energy they desire; states use currencies and foreign trade only to obtain food and energy for their people, which most states lack.

Russia needed a change of paradigm, but were stupid enough not to understand this. They would have ruined EU and a lot of Western sphere in the process.

Kiril Dimitriev is a thoroughly incompetent sod, grossly stupid, a consummate idiot, on par with the likes of Nabiulina (who managed to get caught by the beginning of the war with 300 billion Russian money in foreign hands and who id destroying the Russian economy with a very tight money supply). I am an Eastern European myself and can comprehend how stupid really are the people from here, mainly from Russia, who learn a little English and some mumbo-jumbo fake Western, capitalist Economics, and pose into bigshots. Russia is full of intelligence at technical level, but plagued by incompetence in management, Economics and generally in social studies.

Putin is an idiot himself, not to realize that his main people are traitors (I think from stupidity rather then out of something else) …

Remember Minsk! After winning on the battlefield and having the last remaining Ukrainian army of 30,000 people surrounded at Debaltsevo (then there were much smaller combatant armies and no drone in sight), not far from the current cauldron at Pokrovsk-Myrnohrad, Putin - cajoled and lied by the sycophants Merkel and Hollande –sold away the rebels (not sold, but gave away FOR FREE). They wanted to stay in the fight and try eventually to take Kiev, but Putin blackmailed them by refusing medication for terminally ill patients or chronic ill people, like diabetics, and forced them to admit defeat in writing, albeit them being winners of the war. To this day Russia didn’t deny their lack of involvement in the war at state level. The rebels were all by themselves except for the help received from fellow people in Russia, on voluntary basis and through donations. Afterwards, the glorious rebel leaders were assassinated one by one, Givi, Motorola, and the president Zacharcenko, in circumstances never investigated, let alone elucidated.

What does Russia do with another piece of worthless paper? Another Minsk-style lie? Nothing. This is the biggest self-inflicted loss in the history of mankind. We all have skin in the game = nobody wants a nuclear war toward which this incompetent Putin guy (clueless at high stakes games) is driving us ever closer through such self-admitting losses…

Capitolul al patrulea din “The London Job” by Regis Leon

Chapter 4

Jay wrote a short phone message to Sophie: “Please come to the beach house ASAP.” She replied immediately: “Can’t do, I am all caught up in work. But I can meet you in town or at my apartment in my lunch break, say two P.M.” “Two P.M. it is, then… Your place. See you there.”

In due time, Jay headed for the beach house as soon as he was released by Tanaka that morning. He took a shower and ate a huge breakfast. He felt somewhat refreshed afterwards. But he badly needed somebody to talk to. He couldn’t think straight and didn’t trust his ability to sort his thoughts out by himself. It was pretty shocking stuff he had to go through… Jay turned to Sophie as the only person whose counsel and aid he trusted. And she deserved to be warned and know about the danger directed against her.

On the way to Sophie, Jay wandered if he should alert the Meuniers. He decided against. Tanaka didn’t seem to hold a grudge against them. He just wanted to get back at Jay. His beef was entirely with Jay. And, unfortunately, Sophie, although she came into equation only as a means through which pressure could be applied on Jay.

Asupra unei probleme de procedură civilă de la concursul de admitere în magistratură

Prezint o problemă de procedură civilă care a figurat ca subiect la lucrarea scrisă din cadrul Concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 25 iulie 2024 - 27 martie 2025, soluționată greșit de comisia de elaborare a subiectelor (greșeală menținută și de comisia de soluționare a contestațiilor la barem).
Enunț:
“Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, reclamantul X, persoană fizicã, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Y (societate) declararea nulitãții contractului de vånzare a unui autoturism și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat autoturismul pentru uzul personal de la Y (societate care are ca principală activitate vânzarea de autoturisme) și ulterior a constatat existența în contractul de vânzare a unor clauze abuzive, contrare legislației privind protecția consumatorilor și care, fiind esențiale, afecteazä întregul contract.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat apărări de fond referitoare la caracterul legal al clauzelor indicate în cererea de chemare în judecată drept abuzive.
La primul termen de judecatã, reclamantul a invocate excepția de necompetență terítorială a instanței și excepția nelegalei reprezentări a pârâtului. În legătură cu excepția necompetenței teritoriale a instanței, X a solicitat trimiterea cauzei la Tribunalul Botoșani, pe raza teritorială a căruia își are domiciliul reclarnantul, indicând în acest sens faptul cä are calitatea de consumator iar pãrâtul este profesionist.
În legătură cu excepția nelegalei reprezentări a pârâtului, reclamantul a arătat că pârâtul este reprezentat în proces de consilierul juridic al unei societăți terțe (respectiv societatea Z), iar nu de propriul avocat sau consilier juridic.
Cu privire la excepția de necornpetență teritorială, pârâtul a arătat că este competentä instanța de la sediul acestuia, adică Tribunalul București.
Cu privire la excepția nelegalei reprezentări, pârâtul a arătat că este reprezentat convențional prin consilierul juridic al societății Z (societate care are aceeași asociați ca și Y) și că acest lucru se justifică prin faptul că a încheiat cu aceasta un contract de mandat, cu respectarea formelor prevăzute de lege, care prevede reprezentarea convențională a societății Y de către societatea Z, la judecarea acestei cauze.
După punerea în discuția părților a celor două excepții, instanța a respins ca nefondată excepția de necompetență teritorială și a admis excepția nelegalei reprezentări a pârâtului Y, ambele invocate de reclamant, acordând termen în vederea asigurării legalei reprezentări a pârâtului Y.
După încuviințarea și administrarea probelor și terminarea cercetării procesului, instanța a acordat cuvântul părților asupra fondului, iar după închiderea dezbaterilor și deliberare a pronunțat o hotărâre prin care a respins cererea ca neîntemeiată”.
Cerință:
Indicați argumentat care este ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de reclamantul X la primul termen de judecată.
Soluție oficială:
“Ordinea de soluționare a a excepțiilor invocate de reclamantul X este următoarea:
mai întâi se soluționează excepția nelegalei reprezentări și apoi ce a necompetenței teritoriale a instanței. Această ordine este impusă de faptul că dezbaterea asupra excepției necompetenței instanței trebuie să aibă loc în contradictoriu, iar aceasta implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale.
(art. 248 alin. 2, art. 219 C. proc. civ.)”
Textele pe care se întemeiază soluția oficială:
- art. 248 alin. 2 C. proc. civ.
“În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.”
- art. 219 C. proc. civ.
“Verificări privind prezentarea părților
(1) Instanța verifică identitatea părților, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică și împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.
(2) În cazul în care părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.”
Sunt exact textele care justifică soluția contrară celei care a fost (greșit) punctată.
A. Se citează în barem art. 219 NCPC. Acesta nu este pertinent în privința ordinii soluționării excepțiilor.
Textul alin. 1 impune doar efectuarea unor verificări, fără să prescrie nici o conduită pentru instanță în cazul în care în urma verificărilor instanța ar constata nereguli. (În măsura în care o instanță potențial necompetentă ar putea face verificările respective...). Totodată, textul nu specifică nici o regulă care să se refere la o eventuală prioritate între mai multe excepții.
Iar alin. 2 – nu prezintă nici cea mai mică relevanță.
B. Al doilea text citat în soluție ca temei al acesteia este art. 248 alin. 2 NCPC: „În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc”.
Este exact textul legal care justifică o soluție opusă celei punctate. De altfel instanța reală din speță a procedat corect la examinarea cu prioritate a excepției necompetenței.
Art. 248 alin. 2 este singurul text expres care reglementează ordinea soluționării excepțiilor. În speță, efectele excepțiilor sunt: 1. Pentru necompetență – potențiala declinare și trimitere a dosarului, care este sustras de la judecata instanței necompetente; 2. Pentru viciu de reprezentare – înlăturarea reprezentantului nelegal. Fără îndoială, 1 primează fața de 2, are efecte mult mai puternice.
Interpretarea comisiei de elaborare se bazează pe o extrem de subțire “argumentație”: “dezbaterea asupra excepției necompetenței instanței trebuie să aibă loc în contradictoriu”… De ce? Contradictorialitatea înseamnă doar posibilitatea virtuală pentru parte de a-și spune poziția pe orice chestiune relevantă din proces, nu o obligație concretă a instanței de a-i lua apărările pe fiecare element pus în discuție. Dacă partea nu e prezentă, doar nu te duci să o aduci de acasă să își spună părerea…
În plus, toate dezbaterile trebuie să aibă loc “în contradictoriu” (ca posibilitate), nu doar cea asupra necompetenței teritoriale. Iar lipsa reprezentării nu înseamnă lipsa contradictorialității, problema se pune în discuția părților (chiar și în absența acestora!), ca posibilitate, virtual, cum am spus.
C. Mai există un argument: excepția de necompetență este singularizată ca prioritară în soluționare de un text neechivoc. Astfel, art. 132 alin. 1 NCPC spune că aceasta primează: „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, EA ESTE OBLIGATĂ SĂ STABILEASCĂ instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”. Textul demonstrează primatul (temporal) al excepției necompetenței.
D. Argumentul reductio ad absurdum. Soluția instanței trebuie să se aplice tuturor ipotezelor posibile, nu numai celei decupate extrem de părtinitor în favoarea unei interpretări prestabilite. Să părăsim ipoteza pârâtului și simplei sale reprezentări la termen și să ne situăm pe cealaltă poziție. Deci dacă nu întâmpinarea, ci cererea de chemare în judecată era – nu susținută – ci formulată (din nou, ipoteză identică din punct de vedere logic) – de un reprezentant nelegal? E același lucru, din perspectiva inversă, dar care trebuie să aibă aceeași soluție. Adică o instanța necompetentă ar putea să anuleze o cerere de chemare în judecată pe lipsa calității de reprezentant, ceea ce e absurd.
Deci, practic, se susține că o instanța necompetentă poate anula o cerere de chemare în judecată. Absurdum.
E. Nu există nici o cerință ca o parte să fie reprezentată în proces și încă legal reprezentată. Partea poate să nu fie reprezentată deloc. Nereprezentarea legală (pentru susținere) este identică cu nereprezentarea la faza de susținere. Idem est non esse et non probari. E același lucru ca partea să nu fie reprezentată sau reprezentantul să nu-și poată dovedi calitatea. Sunt ipoteze din punct de vedere logic egale și de același fel. Pe linia de gândire a baremului și pentru consecvență, instanța ar trebui să procedeze la fel și cu partea nereprezentată la susținere (deloc) tocmai pentru a asigura o dezbatere „în contradictoriu”, care „implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale” (?!). Deci instanța va soma pârâtul nereprezentat să își asigure un reprezentant legal instituit? E exact același lucru și e, din nou, absurd.
F. În accepțiunea baremului, nu există nici o altă excepție care să primeze legalității reprezentării procesuale, pentru că, chipurile, toate trebuie „trebuie să aibă loc în contradictoriu, iar aceasta implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale”. Este o descoperire epocală, fără îndoială...

Capitolul al treilea din “The London Job” by Regis Leon

Chapter 3

Why this gambling coup? What prompted Tanaka to devise such a scheme?

Of course, there was his old aspiration of independence, freedom; he was looking for a way out of the mob. But most of all, the Asians’ penchant for risk, gambling, free money, some kind of sense of mastering and owning the future, must have had a decisive influence on choosing this path to richness.

Mankind was always fascinated with gambling. The dream of making money out of nothing  had never parted from peoples of all historical ages. Of course, everywhere and every time gamblers tried to take out the randomness of the event they were staking on. Tanaka was not the first to concoct a scheme of risk free betting.

Înalta Curte contra CA Ploiești: când remediul e la fel de toxic ca problema…

Am apucat să spun deja că sentința nr. 135 din 24.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 301/42/2025, e absurdă, greșită, nelegală (cum, de altfel, a observat mai toată lumea).
Prin această hotărâre, a fost anulată și suspendată Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care s-a anulat “întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr. 1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024”.
Totodată, s-a dispus: “Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare”, precizare inutilă, dar care a generat toate dilemele de după suspendarea sa.
Asta era în 24 aprilie. Ziua următoare, 25 aprilie, aveam deja hotărârea din recurs, respectiv Decizia nr. 2198/25.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, în rejudecare, s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și au fost respinse cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024 (ca inadmisibile, precizare uitată în minută; mai sunt unele chestiuni de tehnică de scriere a minutei pe marginea cărora se pot face observații, dar nu e scopul acestui material). Singura discuție mai serioasă care se punea în recurs ar fi pe care dintre excepții trebuia instanța să se pronunțe mai întâi.
Prin urmare, între 24 aprilie și 25 aprilie circa ora 16-17, s-au petrecut următoarele: judecătorul de la Ploiești și-a motivat hotărârea (fără îndoială impulsionat dinăuntrul sistemului), aceasta a fost comunicată – în București - cel puțin cu pârâta recurentă CCR, pârâta recurentă a declarat recurs, recursul a ajuns în dosarul cauzei la Ploiești, s-a dispus la instanța din Ploiești înaintarea dosarului cu recursul aferent către instanța de recurs din București, dosarul a fost transportat la București, înregistrat la Înalta Curte, repartizat aleatoriu, după care se duce completului, care, iată, deși zi de vineri era la birou după-masa, recursul a fost comunicat, s-a stabilit termen de judecată, iar părțile au fost citate, s-a ținut ședința de judecată, cauza a rămas în pronunțare și s-a redactat minuta.
De fapt, toate astea s-ar fi petrecut în cursul zilei de 25, atunci fiind “motivată” hotărârea de la Ploiești.
E la fel de rău înn recurs cum a fost și la prima instanță. Completul de recurs a ignorant legea exact ca și completul de fond; complet. Parodie de justiție, de ambele părți.
Deci e vorba despre o hotărâre pronunțată azi, motivată mâine și în aceeași zi casată.
De principiu, dosarul se înaintează instanței superioare după împlinirea termenului de recurs pentru toate părțile, termenul fiind de 15 zile. Și reclamanta putea face recurs, chiar dacă a câștigat, cel puțin un recurs la considerente. Dar nu i-a fost acordată această posibilitate, ea a pierdut dreptul provizoriu câștigat fără ca măcar să afle. I s-a ignorant și dreptul la apărare, manifestată în întâmpinare. Nu neg că putea fi citată, trimițându-se un agent procedural la locuința ei din Ploiești sau de unde e, dar cum putea ajunge – pentru a se apăra – în aceeași zi la București? Și cum putea lectura și răspunde recursului, pe loc? A fost privată de dreptul la întâmpinare.
În intervalul ăla de câteva ore au declarat recurs atât Curtea Constituțională a României, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (precum și o persoană fizică, aflătoare în treabă…), iar acele recursuri ar fi trebuit comunicate. Cum?
Mai mult, dosarele se mută între instanțe cu poșta secretă (operată de SRI; mda, serviciul de informații mută corespondența și dosarele între instanțe), care nu merge pe loc, ci a doua zi cu un borderou cu toată corespondența. Nu are cum ajunge la București în aceeași zi, decât cu intervenții la șefimea SRI, din partea șefimii din justiție.
Totul indică caracterul de paradă, de aparență, al justiției, inexistente, și psihopatia generală de care e cuprins sistemul judiciar. În realitate, legea nu contează, au demonstrat-o ambele instanțe. Ceea ce contează sunt jocurile de culise…