The Trump "peace" plan is tantamount to a huge Russia's defeat

The 28-point “peace” plan (Trump’s) is a big scam for Russia. Kiril Dimitriev is a consummate imbecile to have drafted it (it’s plain to see he’s stupid from other instances also).

The plan is worse than a cease-fire, which in essence is. It is, for all intents and purposes, a capitulation. Here’s why I think this plan is equivalent to a Russian huge defeat, stated by me previously:

1. As in a ceasefire, Russia doesn’t gain any recognition. Not even for Crimea.

2. Russia doesn’t win any territories. It gains a little – the remaining Donetsk, and cedes a lot in Kharkhiv, Sumy and Dnepopetrovsk. Similar to a ceasefire.

3. Ukraine gets to keep a huge army, arguably more than it has at the current time.

4. Ukraine has no ban on re-armament.

5. There wouldn’t be NATO troops in Ukraine, but American troops are not prohibited. US can station any troops or armament.

6. Russia doesn’t get back any of its frozen money. Of that, 100 billion dollars goes to the US to administer and reap part of the benefits, for reconstruction of Ukraine. Europe is to add the same amount, implied from the same (Russian) money. The remaining 100 billion dollars again goes to be administered by the US as a mutual fund for projects involving both Russia and the US (presumably the Alaskan undersea tunnel).

7. There are precluded only rocket attacks by Ukraine against Moscow and St Petersburg (?!). Anything else goes?

8. Most of the points are ambiguously formulated and no implementation of them is handy or even possible.

9. Russia obtains such ridiculous things as a re-call to the G8…

10. After fighting cold and hot wars to keep them afar, the Americans are suddenly on Russia’s doorstep.

Putin, ready to self-defeat himself again...

The 28 point peace plan is drafted by the USA to save face in front of overwhelming Russian odds on the battlefield. But this plan very much makes America the huge victor and Russia the huge self-appointed loser. Meanwhile, Ukraine loses nothing, but gains a lot in prospective, including 100 billion of Russian money (would you believe that?!).

USA’s goal was ever to get Russia within a decapitation strike and encroach them at their borders. Now they get to get up close at the closest possible. Russia’s aim was ever to stop the Americans from getting too close; now they consent of having them within practically walking distance from Moscow…

Nobody takes into account (and never even noticed) Putin’s irrepressible urge to concede, especially in writing. The Americans read him correctly or they simply had luck. Our only hope now rests in the Russian people themselves, who can still remember Putin’s treason via Minsk accords, Ukraine’s hardliners or some maverick from the box like Boris Johnson was back in Istanbul.

Ukraine gets to keep its entire army, roughly 600,000 men, doesn’t agree to stop rearming, and doesn’t consent to any territorial concessions (not even to Crimea!, only recognized as de facto Russian, i. e., occupied…). They have all the freedoms and facilities to trade and develop.

Russia missed the most important thing, to redirect their economy inwards and decouple from the currency markets. For over 3 years of hot war and over 10 years of living under sanctions, all they did was transform theirs into a bootleg economy, clinging desperate to the same modus operandi, but on the hush. They needed and need protectionism, they have all the food, and all the energy they desire; states use currencies and foreign trade only to obtain food and energy for their people, which most states lack.

Russia needed a change of paradigm, but were stupid enough not to understand this. They would have ruined EU and a lot of Western sphere in the process.

Kiril Dimitriev is a thoroughly incompetent sod, grossly stupid, a consummate idiot, on par with the likes of Nabiulina (who managed to get caught by the beginning of the war with 300 billion Russian money in foreign hands and who id destroying the Russian economy with a very tight money supply). I am an Eastern European myself and can comprehend how stupid really are the people from here, mainly from Russia, who learn a little English and some mumbo-jumbo fake Western, capitalist Economics, and pose into bigshots. Russia is full of intelligence at technical level, but plagued by incompetence in management, Economics and generally in social studies.

Putin is an idiot himself, not to realize that his main people are traitors (I think from stupidity rather then out of something else) …

Remember Minsk! After winning on the battlefield and having the last remaining Ukrainian army of 30,000 people surrounded at Debaltsevo (then there were much smaller combatant armies and no drone in sight), not far from the current cauldron at Pokrovsk-Myrnohrad, Putin - cajoled and lied by the sycophants Merkel and Hollande –sold away the rebels (not sold, but gave away FOR FREE). They wanted to stay in the fight and try eventually to take Kiev, but Putin blackmailed them by refusing medication for terminally ill patients or chronic ill people, like diabetics, and forced them to admit defeat in writing, albeit them being winners of the war. To this day Russia didn’t deny their lack of involvement in the war at state level. The rebels were all by themselves except for the help received from fellow people in Russia, on voluntary basis and through donations. Afterwards, the glorious rebel leaders were assassinated one by one, Givi, Motorola, and the president Zacharcenko, in circumstances never investigated, let alone elucidated.

What does Russia do with another piece of worthless paper? Another Minsk-style lie? Nothing. This is the biggest self-inflicted loss in the history of mankind. We all have skin in the game = nobody wants a nuclear war toward which this incompetent Putin guy (clueless at high stakes games) is driving us ever closer through such self-admitting losses…

Capitolul al patrulea din “The London Job” by Regis Leon

Chapter 4

Jay wrote a short phone message to Sophie: “Please come to the beach house ASAP.” She replied immediately: “Can’t do, I am all caught up in work. But I can meet you in town or at my apartment in my lunch break, say two P.M.” “Two P.M. it is, then… Your place. See you there.”

In due time, Jay headed for the beach house as soon as he was released by Tanaka that morning. He took a shower and ate a huge breakfast. He felt somewhat refreshed afterwards. But he badly needed somebody to talk to. He couldn’t think straight and didn’t trust his ability to sort his thoughts out by himself. It was pretty shocking stuff he had to go through… Jay turned to Sophie as the only person whose counsel and aid he trusted. And she deserved to be warned and know about the danger directed against her.

On the way to Sophie, Jay wandered if he should alert the Meuniers. He decided against. Tanaka didn’t seem to hold a grudge against them. He just wanted to get back at Jay. His beef was entirely with Jay. And, unfortunately, Sophie, although she came into equation only as a means through which pressure could be applied on Jay.

Asupra unei probleme de procedură civilă de la concursul de admitere în magistratură

Prezint o problemă de procedură civilă care a figurat ca subiect la lucrarea scrisă din cadrul Concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 25 iulie 2024 - 27 martie 2025, soluționată greșit de comisia de elaborare a subiectelor (greșeală menținută și de comisia de soluționare a contestațiilor la barem).
Enunț:
“Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, reclamantul X, persoană fizicã, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Y (societate) declararea nulitãții contractului de vånzare a unui autoturism și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a cumpărat autoturismul pentru uzul personal de la Y (societate care are ca principală activitate vânzarea de autoturisme) și ulterior a constatat existența în contractul de vânzare a unor clauze abuzive, contrare legislației privind protecția consumatorilor și care, fiind esențiale, afecteazä întregul contract.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat apărări de fond referitoare la caracterul legal al clauzelor indicate în cererea de chemare în judecată drept abuzive.
La primul termen de judecatã, reclamantul a invocate excepția de necompetență terítorială a instanței și excepția nelegalei reprezentări a pârâtului. În legătură cu excepția necompetenței teritoriale a instanței, X a solicitat trimiterea cauzei la Tribunalul Botoșani, pe raza teritorială a căruia își are domiciliul reclarnantul, indicând în acest sens faptul cä are calitatea de consumator iar pãrâtul este profesionist.
În legătură cu excepția nelegalei reprezentări a pârâtului, reclamantul a arătat că pârâtul este reprezentat în proces de consilierul juridic al unei societăți terțe (respectiv societatea Z), iar nu de propriul avocat sau consilier juridic.
Cu privire la excepția de necornpetență teritorială, pârâtul a arătat că este competentä instanța de la sediul acestuia, adică Tribunalul București.
Cu privire la excepția nelegalei reprezentări, pârâtul a arătat că este reprezentat convențional prin consilierul juridic al societății Z (societate care are aceeași asociați ca și Y) și că acest lucru se justifică prin faptul că a încheiat cu aceasta un contract de mandat, cu respectarea formelor prevăzute de lege, care prevede reprezentarea convențională a societății Y de către societatea Z, la judecarea acestei cauze.
După punerea în discuția părților a celor două excepții, instanța a respins ca nefondată excepția de necompetență teritorială și a admis excepția nelegalei reprezentări a pârâtului Y, ambele invocate de reclamant, acordând termen în vederea asigurării legalei reprezentări a pârâtului Y.
După încuviințarea și administrarea probelor și terminarea cercetării procesului, instanța a acordat cuvântul părților asupra fondului, iar după închiderea dezbaterilor și deliberare a pronunțat o hotărâre prin care a respins cererea ca neîntemeiată”.
Cerință:
Indicați argumentat care este ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de reclamantul X la primul termen de judecată.
Soluție oficială:
“Ordinea de soluționare a a excepțiilor invocate de reclamantul X este următoarea:
mai întâi se soluționează excepția nelegalei reprezentări și apoi ce a necompetenței teritoriale a instanței. Această ordine este impusă de faptul că dezbaterea asupra excepției necompetenței instanței trebuie să aibă loc în contradictoriu, iar aceasta implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale.
(art. 248 alin. 2, art. 219 C. proc. civ.)”
Textele pe care se întemeiază soluția oficială:
- art. 248 alin. 2 C. proc. civ.
“În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.”
- art. 219 C. proc. civ.
“Verificări privind prezentarea părților
(1) Instanța verifică identitatea părților, iar dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică și împuternicirea sau calitatea celor care le reprezintă ori le asistă.
(2) În cazul în care părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea procesului.”
Sunt exact textele care justifică soluția contrară celei care a fost (greșit) punctată.
A. Se citează în barem art. 219 NCPC. Acesta nu este pertinent în privința ordinii soluționării excepțiilor.
Textul alin. 1 impune doar efectuarea unor verificări, fără să prescrie nici o conduită pentru instanță în cazul în care în urma verificărilor instanța ar constata nereguli. (În măsura în care o instanță potențial necompetentă ar putea face verificările respective...). Totodată, textul nu specifică nici o regulă care să se refere la o eventuală prioritate între mai multe excepții.
Iar alin. 2 – nu prezintă nici cea mai mică relevanță.
B. Al doilea text citat în soluție ca temei al acesteia este art. 248 alin. 2 NCPC: „În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc”.
Este exact textul legal care justifică o soluție opusă celei punctate. De altfel instanța reală din speță a procedat corect la examinarea cu prioritate a excepției necompetenței.
Art. 248 alin. 2 este singurul text expres care reglementează ordinea soluționării excepțiilor. În speță, efectele excepțiilor sunt: 1. Pentru necompetență – potențiala declinare și trimitere a dosarului, care este sustras de la judecata instanței necompetente; 2. Pentru viciu de reprezentare – înlăturarea reprezentantului nelegal. Fără îndoială, 1 primează fața de 2, are efecte mult mai puternice.
Interpretarea comisiei de elaborare se bazează pe o extrem de subțire “argumentație”: “dezbaterea asupra excepției necompetenței instanței trebuie să aibă loc în contradictoriu”… De ce? Contradictorialitatea înseamnă doar posibilitatea virtuală pentru parte de a-și spune poziția pe orice chestiune relevantă din proces, nu o obligație concretă a instanței de a-i lua apărările pe fiecare element pus în discuție. Dacă partea nu e prezentă, doar nu te duci să o aduci de acasă să își spună părerea…
În plus, toate dezbaterile trebuie să aibă loc “în contradictoriu” (ca posibilitate), nu doar cea asupra necompetenței teritoriale. Iar lipsa reprezentării nu înseamnă lipsa contradictorialității, problema se pune în discuția părților (chiar și în absența acestora!), ca posibilitate, virtual, cum am spus.
C. Mai există un argument: excepția de necompetență este singularizată ca prioritară în soluționare de un text neechivoc. Astfel, art. 132 alin. 1 NCPC spune că aceasta primează: „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, EA ESTE OBLIGATĂ SĂ STABILEASCĂ instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”. Textul demonstrează primatul (temporal) al excepției necompetenței.
D. Argumentul reductio ad absurdum. Soluția instanței trebuie să se aplice tuturor ipotezelor posibile, nu numai celei decupate extrem de părtinitor în favoarea unei interpretări prestabilite. Să părăsim ipoteza pârâtului și simplei sale reprezentări la termen și să ne situăm pe cealaltă poziție. Deci dacă nu întâmpinarea, ci cererea de chemare în judecată era – nu susținută – ci formulată (din nou, ipoteză identică din punct de vedere logic) – de un reprezentant nelegal? E același lucru, din perspectiva inversă, dar care trebuie să aibă aceeași soluție. Adică o instanța necompetentă ar putea să anuleze o cerere de chemare în judecată pe lipsa calității de reprezentant, ceea ce e absurd.
Deci, practic, se susține că o instanța necompetentă poate anula o cerere de chemare în judecată. Absurdum.
E. Nu există nici o cerință ca o parte să fie reprezentată în proces și încă legal reprezentată. Partea poate să nu fie reprezentată deloc. Nereprezentarea legală (pentru susținere) este identică cu nereprezentarea la faza de susținere. Idem est non esse et non probari. E același lucru ca partea să nu fie reprezentată sau reprezentantul să nu-și poată dovedi calitatea. Sunt ipoteze din punct de vedere logic egale și de același fel. Pe linia de gândire a baremului și pentru consecvență, instanța ar trebui să procedeze la fel și cu partea nereprezentată la susținere (deloc) tocmai pentru a asigura o dezbatere „în contradictoriu”, care „implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale” (?!). Deci instanța va soma pârâtul nereprezentat să își asigure un reprezentant legal instituit? E exact același lucru și e, din nou, absurd.
F. În accepțiunea baremului, nu există nici o altă excepție care să primeze legalității reprezentării procesuale, pentru că, chipurile, toate trebuie „trebuie să aibă loc în contradictoriu, iar aceasta implică reprezentarea ambelor părți în conformitate cu cerințele legale”. Este o descoperire epocală, fără îndoială...

Capitolul al treilea din “The London Job” by Regis Leon

Chapter 3

Why this gambling coup? What prompted Tanaka to devise such a scheme?

Of course, there was his old aspiration of independence, freedom; he was looking for a way out of the mob. But most of all, the Asians’ penchant for risk, gambling, free money, some kind of sense of mastering and owning the future, must have had a decisive influence on choosing this path to richness.

Mankind was always fascinated with gambling. The dream of making money out of nothing  had never parted from peoples of all historical ages. Of course, everywhere and every time gamblers tried to take out the randomness of the event they were staking on. Tanaka was not the first to concoct a scheme of risk free betting.

Înalta Curte contra CA Ploiești: când remediul e la fel de toxic ca problema…

Am apucat să spun deja că sentința nr. 135 din 24.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 301/42/2025, e absurdă, greșită, nelegală (cum, de altfel, a observat mai toată lumea).
Prin această hotărâre, a fost anulată și suspendată Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care s-a anulat “întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României, desfășurat în baza Hotărârii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2024 și a Hotărârii Guvernului nr. 1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României în anul 2024”.
Totodată, s-a dispus: “Procesul electoral pentru alegerea Președintelui României va fi reluat în integralitate, Guvernul urmând să stabilească o nouă dată pentru alegerea Președintelui României, precum și un nou program calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare”, precizare inutilă, dar care a generat toate dilemele de după suspendarea sa.
Asta era în 24 aprilie. Ziua următoare, 25 aprilie, aveam deja hotărârea din recurs, respectiv Decizia nr. 2198/25.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, în rejudecare, s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și au fost respinse cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024 (ca inadmisibile, precizare uitată în minută; mai sunt unele chestiuni de tehnică de scriere a minutei pe marginea cărora se pot face observații, dar nu e scopul acestui material). Singura discuție mai serioasă care se punea în recurs ar fi pe care dintre excepții trebuia instanța să se pronunțe mai întâi.
Prin urmare, între 24 aprilie și 25 aprilie circa ora 16-17, s-au petrecut următoarele: judecătorul de la Ploiești și-a motivat hotărârea (fără îndoială impulsionat dinăuntrul sistemului), aceasta a fost comunicată – în București - cel puțin cu pârâta recurentă CCR, pârâta recurentă a declarat recurs, recursul a ajuns în dosarul cauzei la Ploiești, s-a dispus la instanța din Ploiești înaintarea dosarului cu recursul aferent către instanța de recurs din București, dosarul a fost transportat la București, înregistrat la Înalta Curte, repartizat aleatoriu, după care se duce completului, care, iată, deși zi de vineri era la birou după-masa, recursul a fost comunicat, s-a stabilit termen de judecată, iar părțile au fost citate, s-a ținut ședința de judecată, cauza a rămas în pronunțare și s-a redactat minuta.
De fapt, toate astea s-ar fi petrecut în cursul zilei de 25, atunci fiind “motivată” hotărârea de la Ploiești.
E la fel de rău înn recurs cum a fost și la prima instanță. Completul de recurs a ignorant legea exact ca și completul de fond; complet. Parodie de justiție, de ambele părți.
Deci e vorba despre o hotărâre pronunțată azi, motivată mâine și în aceeași zi casată.
De principiu, dosarul se înaintează instanței superioare după împlinirea termenului de recurs pentru toate părțile, termenul fiind de 15 zile. Și reclamanta putea face recurs, chiar dacă a câștigat, cel puțin un recurs la considerente. Dar nu i-a fost acordată această posibilitate, ea a pierdut dreptul provizoriu câștigat fără ca măcar să afle. I s-a ignorant și dreptul la apărare, manifestată în întâmpinare. Nu neg că putea fi citată, trimițându-se un agent procedural la locuința ei din Ploiești sau de unde e, dar cum putea ajunge – pentru a se apăra – în aceeași zi la București? Și cum putea lectura și răspunde recursului, pe loc? A fost privată de dreptul la întâmpinare.
În intervalul ăla de câteva ore au declarat recurs atât Curtea Constituțională a României, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (precum și o persoană fizică, aflătoare în treabă…), iar acele recursuri ar fi trebuit comunicate. Cum?
Mai mult, dosarele se mută între instanțe cu poșta secretă (operată de SRI; mda, serviciul de informații mută corespondența și dosarele între instanțe), care nu merge pe loc, ci a doua zi cu un borderou cu toată corespondența. Nu are cum ajunge la București în aceeași zi, decât cu intervenții la șefimea SRI, din partea șefimii din justiție.
Totul indică caracterul de paradă, de aparență, al justiției, inexistente, și psihopatia generală de care e cuprins sistemul judiciar. În realitate, legea nu contează, au demonstrat-o ambele instanțe. Ceea ce contează sunt jocurile de culise…

Problemă de contencios administrativ: sentința CA Ploiești e greșită (cel puțin) sub aspectul condiției pagubei iminente

Hotărârea (de primă instanță) a Curții de Apel Ploiești, în discuție publică acum, e greșită atât de grav și sub atât de multe aspecte, încât până și neinițiații își pot da seama cu ușurință de acest fapt. Dar într-un anumit punct e așa de absurdă încât merită o mențiune distinctă, punctuală, mai ales că aspectul a fost omis de toți comentatorii (mulți dintre ei nefiind de specialitate…).
Astfel, la cererea reclamantei Popescu Gheorghița, în dosarul nr. 301/42/2025, Curtea de Apel Ploiești a SUSPENDAT executarea Hotărârii Curții Constituționale nr. 32 din 6 decembrie 2024 (procedând și la anularea ei).
Potrivit art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, condițiile pentru suspendarea actului administrativ atacat: 1. Caz bine justificat; 2. Prevenirea unei pagube iminente. Cele două condiții sunt cumulative, trebuie ambele îndeplinite.
Este suficient să examinăm condiția pagubei iminente, aceasta fiind expres și cu exactitate definită de lege. Conform art. 2 alin. 1 lit. ș) din lege, pagubă iminentă este prejudiciul MATERIAL viitor și previzibil (sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, dar asta nu privește o persoană fizică reclamantă, ci alte “subiecte de sezină”).
Deci Curtea de Apel Ploiești pretinde că d-na Gheorghița VA FI prejuciată MATERIAL, în viitor de o decizie deja consumată… Ridicol.
Condiția pagubei material trebuie invocată prin cererea de chemare în judecată, iar apoi dovedită. Reclamanta, d-na Gheorghița, a invocat ceva sub acest aspect, niște susțineri pe care chiar judecătorul acesta le-a considerat nefondate.
Dar el zice (în hotărârea publicată între timp): “Curtea constată că motivele invocate de reclamantă nu se circumscriu unui prejudiciu material viitor și previzibil, în sensul dispozițiilor menționate, însă anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024 creează o perturbare previzibilă gravă a funcționării autorității publice reprezentate de Președintele României, din perspectiva afectării reprezentativității României pe plan extern”.
Dar:
1. Reclamanta nu a invocat așa ceva iar el ca judecător nu a pus în discuție acest aspect = încălcare a principiului disponibilității și a principiului contradictorialității.
2. Ce reține el e ilegal, nu se poate analiza în acțiunea unei persoane fizice (ci, eventual în acțiunea altor “subiecte de sesizare a instanței”).
3. “Afectarea reprezentativității României pe plan extern” e o absurditate colosală.

Cum să găsim puţin sens în haosul deciziilor lui Trump

Recunosc, e greu, pentru că abilitatea lui Trump de a reveni constant asupra propriilor decizii contrazice orice încercare de raţionalizare... Dar, totuşi, per ansamblu, America nu are neapărat reacţiile isterice şi emoţionale pe care comentatorii români i le atribuie în mod gratuit. Vorbim de cea mai mare putere mondială, ale cărei decizii sunt circumscrise dezideratului de păstrare a acestui statut şi de sporire a puterii. Atât. Restul sunt texte de propaganda, nimic mai mult. Americanii au următoarele provocări şi direcţii de acţiune (doar primele trei sunt esenţiale), constant de câţiva ani până şi sub senilul Biden şi administraţia democrată catastrofală:
1. America şi China. SUA aşteaptă ca bomba demografică chineză să termine cu totul economia respectivă. După calculele lor, chinezii nu au cum se salva şi în curând imensele capacităţi de producţie chinezeşti vor rămâne neocupate cu muncitori. De aici vine disperarea chineză de a implementa cât mai rapid soluţii de robotică şi automatizări, ceea ce nu ar trebui să fie suficient pentru a suplini penuria de muncitori şi nu ar putea contracara o eventual acţiune americană de îngreunare a exporturilor (um sunt recentele taxe vamale).
2. America şi Asia de Sud-Est. Ca urmare a acestei decuplări de China, SUA va trebui să îşi mărească semnificativ (mai mult de dublu) capacităţile de producţie pentru a prelua furnizarea de bunuri, partea de ofertă care va rămâne neacoperită de China. Acest proces este în plină desfăşurare dar unii estimează că nu se va putea realize efectiv înainte de 2100. De aceea atenţia SUA se îndreaptă hotărât spre Asia de Sud-Est, de unde speră să apară noi furnizori (Thailanda, Indonezia, Vietnam, Malaezia, alături de exportatoarele tradiţionale din zonă), care să preia golul lăsat de chinezi.
3. America şi Israel. Din motive de fundamentalism biblic cu care noi nu rezonăm şi nu le pricepem cum apar în conştiinţa americană, dar care există totuşi, SUA sunt calate pe protejarea nelimitată a Israelului ceea ce le fixează pe această zonă în mod permanent. În acest interes intră şi statele arabe.
4. America şi restul lumii (la nivel de atenţie periferică, marginal, neprioritară, indiferentă). Americanii au devenit recent independenţi energetic prin revoluţia tehnologiei de “fracking”, sunt cei mai mari producători agricoli mondiali (independenţă alimentară) şi au moneda mondială; plus o populaţie numeroasă şi înstărită şi o economie robustă per ansamblu. Nimeni altcineva nu se apropie de astfel de condiţii favorabile.
SUA vrea să îşi sporească legăturile cu America de Sud, Australia, Noua Zeelandă, şi să ajute Europa să cadă mai repede, un continent cu probleme demografice destul de mari (Germania e fără scăpare, ca şi China), de unde au nevoie să fure industrii ca să suplinească ruptura de China (eforturile de separare a industriei europene de energia ieftină şi constantă rusească nu au neapărat motivaţia de pedepsire a ruşilor, cât pe cea de falimentare a producţiei industriale europene – mai ales germane – pentru a obliga firmele respective să se mute în SUA, cum multe au făcut-o deja, unde au energie ieftină şi piaţă de desfacere asigurată), un continent cu o atitudine nepotrivită faţă de singura ţară (Rusia) care ar putea într-un acces şi o conjunctură nefericită să oblitereze supremaţia americană odată cu întreg globul, un continent care se amestecă cu lecţii pseudo-morale şi operaţiuni subversive în interiorul Americii (susţinerea administraţiei Trump pentru Călin Georgescu nu vine dintr-o notorietate a acestuia sau din vreo calitate intrinsecă respectivului, ci pentru juxtapunerea cu situaţia lui Trump atacat intern şi dinspre europeni ca fiind un presupus agent rusesc). Pe scurt, europenii sunt percepuţi ca nişte leneşi vocali şi belicoşi, în plină pauperizare şi care nu-şi văd de propria decădere ci vor să-i ia continuu la rost pe cei care chiar contează.

Primele doua capitole din "The London Job" by Regis Leon

Chapter 1

The first thing Jay Jones noticed when coming to his senses was a thundering continuous noise with no origin and no direction. He was encompassed by this annoying din as if it was a part of him. Next conscious sensation was a huge whirl he floated amidst. It was as if the world had liquefied and was spinning altogether with elusive shapes and no definite form. Gradually, the whirl become smaller and smaller until was confined to Jay’s head only. He started to feel the hard surface he was lying on face down. The noise also subsided to a bearable level and sounded like an engine purring. The world swirled no longer with him but the floor wasn’t still, it swayed and wobbled. It moved and so did Jay with it. Occasional bumps and turns here and there suggested to Jay he was in some kind of motoring vehicle traveling at moderate speed. No flashlight stops, no sudden stops: they must have already left the town and be in the countryside. He carefully opened briefly the available eye; yes, it looked like he was on the floor of a moving van. Pairs of feet in shoes, socks and trousers fringes were ranged just in front of his eye. The other eye touched the floor and couldn’t be opened without changing his body position. Jay didn’t try to. His hands were cuffed at the back and he knew the visible feet belonged to the men who attacked him. His nape was still sore.

He recalled hazily that he felt a blow to the back of his head out of the blue. They must have waited for him in the street when returning to the hotel. As soon as Jay passed the newsstand they attacked from behind, unnoticed and silent. ‘They are pros’, thought Jay. The poorly lighted street, the late hour with but a few of the passersby, the van already ready near the curb, chances were nobody saw the kidnapping. He wouldn’t be looked for the next few days and the only person who would be reporting to the police would be the hotel owner thinking he skipped the bill. Nobody talked in the van. If they saw him opening his eye, they didn’t care and said nothing.

Pentru cine se fraudează concursul de admitere în magistratură?

Bineînțeles, problema din aceste rânduri trebuie (încă) pusă într-o lumină ipotetică. Dacă există o fraudă în derulare la concursul de admitere în magistratură (25 iulie 2024 - 27 martie 2025), se face pentru cineva anume. Am putea să știm cu precizie doar dacă am avea acces la date care ne lipsesc și de care CSM ține cu dinții (decalajul în timp față de momentul respectiv este cauzat de demersurile multiple de intrare în posesia informațiilor necesare). Însă suspiciunile au o bază considerabilă.

La data de 13 august 2024, pe site-ul CSM a apărut următorul anunț nesemnat:

“Având în vedere problemele tehnice survenite în cursul procedurii de înscriere la concurs prin intermediul platformei informatice puse la dispoziție de Consiliul Superior al Magistraturii la adresa https://csmapp.csm.ro, semnalate în cursul zilelor de 12 și 13 august 2024, pentru a acorda posibilitatea înscrierii tuturor persoanelor care doresc să participe, termenul de înscriere se prelungește până la data de 19.08.2024 inclusiv.

Totodată, menționăm că în cazul persoanelor care nu au acces la internet sau nu dispun de mijloace tehnice pentru a realiza transmiterea documentelor în format online, precum și în cazul în care platforma informatică nu funcționează, cererile pentru înscrierea la concurs împreună cu actele necesare înscrierii se vor depune, personal sau prin mandatar cu procură specială, în același termen (19.08.2024), la orice tribunal sau, după caz, parchet de pe lângă tribunal”.

Ceva nu sună bine în acest anunț. Dacă exista o atare problemă, ajungea o prelungire de o zi – două. Să zicem două, pentru simetrie. Două zile cu (presupuse) probleme, două zile de (echitabilă) prelungire.

Dar prelungirea s-a făcut prin adăugarea a șase zile. De ce atât de mult? Să dea cuiva timp suficient să-și constituie dosarul de concurs? (Că e ceva de umblat, durează câteva zile bune). Dacă aveai dosarul gata și nu reușeai în cele două zile presupus problematice, reușeai fără îndoială în prima zi de funcționare a platformei. Sau, cel mult, în a doua zi.

Nota bene: nu era o penurie de candidați, ci dimpotrivă (aspect verificat și verificabil în continuare). Iar “nefuncționarea” platformei electronice putea foarte bine a fie auto-provocată.

Acest anunț modifică un calendar aprobat de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărâre. Este de principiu că modificarea unui act administrativ se face de emitentul acestuia, printr-un act similar. Nu există în acest caz.

În urma unor diligențe, am aflat decidentul ar fi “comisia de organizare” care “a decis publicarea unui anunț privind prelungirea perioadei de înscriere”. Deci nu emitentul actului și-a modificat actul, ci altcineva a făcut-o.

Mai departe. Comisia de organizare este un organ administrativ. În lipsa unor prevederi contrare, toți membrii au un vot egal, iar adoptarea “deciziei” se face cu vot majoritar. Fugitiv am numărat 108 membri ai comisiei, fără să pretind acuratețea numărătorii, pe care o puteți verifica singuri (lecturând, în același timp, și interesanta componență a comisiei) pe site-ul CSM. Oare cum a votat domnul fochist? Dar domnii șoferi? Doamnele îngrijitor au fost de acord? Unde s-a ținut “ședința” organului administrativ în care hotărârea a fost adoptată? La așa comisie numeroasă, păi a trebuit spațiu, nu glumă… Cine i-a convocat? Secretarul general al CSM, Andreea Uzlău, și directorul INM, Simona Camelia Marcu, ca președinte și vicepreședinte de comisie? În ce modalitate?

Problema (teoretică) se complică pe măsură ce este privită mai îndeaproape. Sunt date care trebuie să fie cunoscute: 1. câți candidați s-au înscris în perioada “prelungită”? 2. câte “semnalări” de eventuale defecțiuni tehnice ale aplicației de concurs, în ultimele două zile ale termenului de înscriere, au avut loc, cui au fost adresate, la ce dată fiecare și în ce formă?

CSM spune: nu se dețin date (?!) despre numărul de candidați s-au înscris în perioada "prelungită"; presupusele semnalări de dificultăți tehnice ale aplicației de concurs ar fi fost efectuate atât telefonic, cât și în sistem de ticketing pe email, care s-ar afla colectate într-un inbox central, unde nu se găsesc însă prelucrate separat pe categorii de concursuri sau examene.

Poziția CSM este greu de crezut și inexplicabilă într-un registru obișnuit, de regularitate a procedurii administrative. Evident, puteau fi ușor identificate după dată (12 și 13 august 2024), semnalările, iar candidații peste termen, cu atât mai ușor.

Dacă există 5 înscrieri, de ce nu s-a specificat? Nu era nici o problemă. Dar dacă există una singură? Atunci avem o problemă, este vorba despre o modificare cu dedicație și putem să punem întrebarea (mai mult decât ipotetic): pentru cine se fraudează examenul de admitere în magistratură?

Tot astfel, dacă era 10 semnalări de nereguli, sau 7 sau 4, de ce e un secret? Dar dacă nu era nici una? Dacă există un singur candidat, “cu dedicație”, a cărui întreg dosarul de concurs, sau parte a acestuia, e ulterior datei limită (cea inițială, reală)? Dacă însă nu a fost o semnalare efectuată regular, ci o “pilă” pusă verbal sau telefonic sau în alt mod similar:

“Auzi, al lui cutare vrea și el să dea examenul, dar nu a apucat să-și facă dosarul. Hai să-l ajutăm…”

“Păi e ușor, că doar ne știm cu de-astea.”

Problema e că sprijinul pentru al lui cutare sigur nu se oprește aici. Al lui cutare este dus de mână până la capăt și parcat la locația pe care și-o cere. Că nu-l putem supăra pe cutare…

Din păcate, se naște întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o întreagă rețea, cine știe câte cazuri de aparținători de cutare acum și anterior? Cine să fie cutarele de acum?

The proof is in the pudding. O expresie englezească care ne spune că, uneori, adevărul poate fi identificat empiric. Adică, “pe văzute”. În cazul de față ar însemna că al lui cutare să fie un candidat atât de imposibil încât toți vor înțelege că a fost o fraudă, iar când vom putea pune o față budincii teoretice, adevărul să fie ușor vizibil. Cine o fi candidatul-budincă? 

Jurisprudență CJUE recentă în materie de obținere de probe în Uniune (VII)

Prin Hotărârea din 16 mai 2024 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra), pronunțată în cauza C-222/23, în procedura “Toplofikatsia Sofia” EAD, Curtea a declarat că:

“1) Art. 62 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia se consideră că resortisanții unui stat membru care locuiesc în alt stat membru au domiciliul la o adresă care rămâne înregistrată întotdeauna în primul stat membru.
2) Art. 4 alin. 1 și art. 5 alin. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretate în sensul că se opun ca o reglementare națională, astfel cum a fost interpretată de jurisprudența națională, să confere unei instanțe dintr-un stat membru competența de a emite o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că avea domiciliul, la data formulării cererii de somație de plată, pe teritoriul unui alt stat membru, în alte situații decât cele prevăzute în secțiunile 2-7 din capitolul II din acest regulament.
3) Art. 7 din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor) trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță dintr-un stat membru, competentă să emită o somație de plată împotriva unui debitor în privința căruia există motive plauzibile de a se crede că are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru, să se adreseze autorităților competente și să utilizeze mijloacele puse la dispoziție de acest alt stat membru pentru a identifica adresa respectivului debitor în vederea notificării sau a comunicării acestei somații de plată”.

Afilierea de noi membri ai unei asociaţii sau fundaţii reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut şi nu este valabilă fără încuviinţarea judecătoriei

Prin decizia nr. 19 din 13 noiembrie 2023, pronunţată în Dosar nr. 2223/1/2023 al Îanltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă, a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 35 şi 95 din Legea nr. 69/2000, coroborate cu art. 6, 33 şi 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu art. 8 din Regulamentul privind organizarea Registrului asociaţiilor şi fundaţiilor, Registrului federaţiilor şi Registrului naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 954/2000, că:

„Afilierea de noi membri ai unei fundaţii sportive reprezintă o modificare de act constitutiv sau, după caz, de statut, în sensul dispoziţiilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.

Drepturile ce rezultă din calitatea de membru sunt condiţionate de înscrierea în Registrul federaţiilor a modificării de statut constând în afilierea de noi membri.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

Deşi decizia se referă în dispozitivul citat doar la fundaţii, din considerente rezultă cu prisosinţă că soluţia este valabilă şi în privinţa asociaţiilor.

Decizia este de o importanţă extrem de mare, mai ales într-un oraş ca acesta, în care scrupulozitatea instanţei era departe de a fi cea necesară. S-au admis modificări de acte constitutive pe simple tabele de semnături, informe şi ilizibile de multe ori, ale unor indivizi care se pretindeau membri şi pentru care nu exista nici o concordanţă cu actul constitutiv iniţial.

De la data acestei decizii, orice înscriere de membri într-o asociaţie trebuie să urmeze un curs documentar urmăribil de la constituire. Tot astfel, orice modificare în organele de conducere efectuată între timp şi neînregistrată la judecătorie este, cum spune Înalta Curte, nulă absolut.

Extrag aici – nesistematizat şi fără explicaţii – paragrafe a căror lectură demonstrează ceea ce Înalta Curte a decis, cu caracter obligatoriu. Lectura lor este suficientă pentru înţelegerea problematicii, decizia făcând inexistente toate modificările pe hârtie, interne, neînregistrate, ale asociaţiilor şi fundaţiilor.

De ce privesc cu circumspectie situatia curioasa de la Biroul Electoral al judetului Cluj

Ca preşedinte al biroului electoral al judeţului Cluj a fost desemnat (de către sine) Gaga Ioan, câştigător al procedurii, trăgător la sorţi şi preşedintele tribunalului.

Se pune problema dacă nu cumva ar fi o nelegalitate, sub aspectul, în principal, al absenţei tragerii la sorţi, lipsind elementul alea. Nu am datele necesare, însă se pare că tragerea la sorţi ar fi fost înlocuită cu o procedură de liste individuale (fix de câte o persoană înscrisă) pentru fiecare poziţie, în locul unei urne comune. Astfel, Gaga ar fi fost singur pe lista pentru „tragerea la sorţi”, ceea ce nu este de natură să asigure caracterul aleatoriu al procedurii („Alegerea se face dintre cei care își exprimă opțiunea pentru acest lucru, iar eu am fost singurul care m-am înscris”, a declarat Gaga...”). Nu există aşadar tragere la sorţi şi nici un carcater aleatoriu; lipseşte însăşi tragerea la sorţi prevăzută de lege, apărând în loc o simplă (auto)desemnare.

Cetăţenii nici măcar nu-şi pot pune problema că tragerea la sorţi ar putea fi ocolită până într-acolo încât să lipsească. E un rezultat absurd al oricărui demrs de interpretare...

Sunt apoi regulile din materia instituţiei conflictului de interese, care are o aplicabilitate foarte largă, posibil să acopere şi situaţii de acest gen. Judecătorul desemnat pentru preşedinţia biroului electoral judeţean stă să câştige o sumă importantă de bani. În 2020, Gaga P. Ioan apare cu suma de 15.680 lei încasată ca preşedinte BEJ Cluj 2020. La această sumă consistentă se pot adauga posibilul pontaj şi salariu integral de la instanţa de judecată, precum şi o eventuală încuviinţare de degravare parţială de activitatea de judecător la tribunal, practicată uneori.

Aşadar, este legală participarea ca şi candidat (şi încă unic) a persoanei care face operaţiunea de care depinde eventualul folos (material)?

Un alt semn de întrebare ar fi legat de poziţia de preeminenţă a trăgătorului faţă de potenţialii candidaţi la lista de trageri. În opinia mea, consider că prezenţa pe lista de extrageri este obligaţie de serviciu pentru magistraţii de la tribunal (nu şi de la alte instanţe sau parchete). Dar chiar dacă ar fi legală decuparea până la nivelul unei singure persoane, înscrierea preşedintelui este de natură să timoreze, chiar dacă nu neapărat făţiş, ci insidios, restul potenţialilor participanţi la extragere. Trăgătorul are poziţia, de exemplu, de preşedinte al comisiei de evaluare a activităţii judecătorilor tribunalului alături de alte pârghii administrative, care îi pot face pe doritori să se gândească de două ori...

Din nou despre proiectul "The Riviera Caper"

Revin asupra subiectului cărții de aventuri pe care o scriu în engleză și care poate fi accesată – gratuit – pe Substack. Am ajuns la 8 capitole publicate cu un total de 12.000 de cuvinte, din cele 40 preconizate, care ar trebui să însumeze cel puțin 60.000 de cuvinte. Prin urmare, a cincea parte din roman există deja.

Pe scurt, este vorba despre recuperarea unei brățări bizantine pierdute sau furate, printr-o lovitură îndrăzneață (specifică subgenului literar “caper”), la limita legii sau chiar dincolo de aceasta. Acțiunea se petrece în sudul Franței, pe Riviera franceză. Jumătate din carte va fi dedicată descrierii personajelor principale și enunțării problemei, cealaltă jumătate încercărilor de soluționare a problemei și succesului (lovitura propriu-zisă).

Bineînțeles, romanul este momentan într-o formă de primă scriere, draft, și necesită încă editare (corectură), dar nivelul e acceptabil din punctul meu de vedere și nu va suferi mari modificări. Nu vor fi schimbări în firul epic, ci doar corijări de stil, gramatică și exprimare. Ca o curiozitate, în cazul autorilor de limbă engleză (nu știu românii cum procedează), corectura/editarea se face îndeobște de către alte persoane.

Cartea în curs nu a fost încă promovată în nici un fel, activitate care va avea loc probabil după ce trec de jumătatea lucrării.