Nu aşa se duce un război împotriva trollilor "palyanitsia"

Am avertizat de la început că nu sunt un fan Putin: tipul ăsta nu poate sta în fruntea unui popor glorios, a unui stat bogat şi a unei mari armate. Criza ucraineană este urmarea directă a incompetenţei sale din 2014-2015, când nu doar că nu a ajutat cu nimic mişcarea spontană, populară, naţional-identitară a ruşilor din Doneţk şi Lugansk (şi a celor din Odessa şi Kharkov, de fapt, unde represiunile criminale au împiedicat însă poporul să se organizeze) ca reacţie la revoluţia colorată orchestrată de americani (pe modelul classic încercat în Georgia şi ţările primăverii arabe), izbutită până la nivel de lovitură de stat, ci, dimpotrivă, într-un gest cretin (şi caracteristic) i-a obligat (printr-un şantaj urât) să semneze o pace mincinoasă care a permis la 35.000 de soldaţi ucraineni (singura armată de care Ucraina mai dispunea atunci), înconjuraţi la Debaltsevo, să plece acasă cu armele în mână. Evident, ucrainenii nu sunt de nici un fel de încredere, au semnat, au scăpat, au râs şi au început o agresiune constantă de şapte ani de zile care ar fi trebuit să culmineze cu invadarea Donbasului, preîntâmpinată de declanşarea intervenţiei ruseşti.

Populaţia etnic rusă din întreaga jumătate de est a Ucrainei, aproape jumătate din întreaga ţară, a fost supusă unui proces de deznaţionalizare violent şi nu fără oarecare succes. Limba rusă a fost interzisă nu numai în şcoli şi administraţie, dar şi oriunde în public, clasic fiind trucul cu “palyanitsa”. Cuvântul “palyanitsia” înseamnă pâine (vreo legătură cu ardelenescul “palaneţ” – plăcintă din aluat de pâine?) în limba ucraineană, iar un vorbitor de rusă are dificultăţi reale în a pronunţa cuvântul. Greşita pronunţare atrăgea întotdeauna o agresiune fizică.

Ucrainenii sunt mândri de găselniţa lor...

Agresiunea fizică a dat roade rapide şi neaşteptate. Au fost îndoctrinate şi dezrădăcinate în viteză inclusiv regiuni masiv pro-ruse, cum sunt Harkov şi Odessa. Fără îndoială, abordarea e mult mai bună decât delirul istoric cu care Putin şi-a justificat intervenţia. E adevărat că genetic ucrainenii şi ruşii sunt totuna, mai ales cei din Est, şi că statalitatea istorică a ruşilor a început cu Kievul, dar pe cine mai interesează când trecutul e juxtapus unui pumn de fier? Întotdeauna violenţa convinge înaintea argumentaţiei, mai ales istorice. Bine zice înţelepciunea populară, sunt mai aproape dinţii decât părinţii...
Acesta este contextul în care conflictul din Ucraina trebuie plasat. În continuarea evenimentelor premergătoare, poziţiile celor două state implicate nu s-au schimbat. 

Banca centrală a Rusiei, impostură sau sabotaj?

Elementul de informaţie că ruşii au fost surprinşi de sancţiuni cu jumătate din rezervele proprii în mâini străine este de-a dreptul şocant. Plasarea rezervelor în afara ţării, mai ales după sancţiunile din 2014 şi după ce a păţit Venezuela, este o dovadă fie de prostie crasă, fie de sabotaj din interior. Economistul american Paul Craig Roberts, intervievat de Mike Whitney (doi autori exponenţiali din cadrul proiectului lui Ron Unz) înclină spre versiunea sabotajului şi o explică convingător. Interviul este util din mai multe puncte de vedere, economistul american făcând câteva observaţii juste, cea mai importantă fiind aceea că la teritoriul, resursele, inteligenţa şi tehnologia pe care Rusia le are, nici un contact cu exteriorul nu este necesar. În plus, dispunând de resurse energetice proprii, Rusia nu are nevoie nici de monedă străină.

Russia Today: so much for the “Putin’s propaganda bullhorn”

The Russian television channel Russia Today, once reputed as the “Putin’s propaganda bullhorn” (as per John Kerry, the then Secretary of State) fails rather miserably not only in promoting the Russian perspective but in merely presenting an unbalanced view.

Let me clarify from the beginning: I believe Russia’s counterattack on Ukraine to be a just war. I followed closely on the Internet the 2014-2015 war in Donbass, for which there were available a considerable amount of information, including lots of front line videos. It was clear to me and anybody following the events that the locals won the war. Not only there were no Russian troops on the ground, but I doubt Russia offered any weaponry. In an enthusiastic patriotic uprising, the people of Donetsk and Lugansk defended themselves successfully. They had the Ukrainian army surrounded at Debaltsevo and at this precise moment the West began to woo Putin in order to save the army from certain extinction. Putin caved in, forced Donetsk People’s Republic and Lugansk People’s Republic (victorious on the battlefield) to sign the Minsk Accord, let the Ukraine army surrounded in Debaltsevo go and give back territory conquered. It is conceivable that DNR and LNR could have gone at least to Kiev. They had momentum and the full sympathy of the Russians in Ukraine.

Jurisprudenţă CJUE recentă în interpretarea noţiunii de materie civilă şi comercială (IV)

 

Prin Hotărârea din 3 iunie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a opta), pronunţată în cauza C-280/20, în procedura ZN împotriva Generalno konsulstvo na Republika Bulgaria v grad Valensia, Kralstvo Ispania, Curtea a declarat că:
“Art. 5 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială coroborat cu considerentul 3 al acestui regulament trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică în vederea stabilirii competenţei internaţionale a instanţelor unui stat membru de a soluţiona un litigiu între un lucrător dintr-un stat membru care nu exercită atribuţii care ţin de exercitarea autorităţii publice şi o autoritate consulară a acestui stat membru situată pe teritoriul unui alt stat membru”.

Criptomonedele sunt doar nişte frânturi de cod fără nici o valoare reală

“Criptomonedele” nu sunt monede şi nici bani, nici măcar în sens virtual, în pofida denumirii lor care vrea să sugereze o latură fizică, totalmente inexistentă. În mod similar, ele nu sunt obţinute prin minerit - cum derutant (“mining”) este intitulată procedura de generare a lor. Activitatea de minerit este una eminamente fizică care nu are nici o legătură cu criptomonedele. Traducerea română e chiar mai proastă decât originalul cryptocurrency, currency e tradus la noi îndeobşte ca “valută”. Monedă nu este greşit, dar trebuie avut în vedere că “moneda” înseamnă la noi – poate chiar în principal - şi subdiviziunea metalică, fizică, concretă, palpabilă.

Observaţii despre outsourcing

Outsourcing-ul nu este altceva decât exact ceea ce denumirea indică: a aduce/a procura ceva din afară. Bineînţeles, acel ceva adus sau procurat din altă parte poate fi atât un bun, cât şi un serviciu, astfel că traducerea prin termenul “externalizare” – care tinde să se instaleze la noi şi care se referă în special la servicii -, nu este întru-totul fidelă sensului din limbajul internaţional de business. Outsourcing este şi atunci când o companie îşi externalizează operaţiuni din procesul de fabricaţie (adică cumpără subansamble sau doar forţă de muncă, aşa-numitul sistem Lohn), procedeu care există încă de pe vremea Cottage industry din perioada revoluţiei industriale.
Nu este însă mai puţin adevărat că forma tipică de outsourcing, ca expresie a economiei colaborative, se referă la servicii şi la procurarea acestora din afară. Ideea este una simplă, un angajat pe un anumit post nu umple singur norma de timp de muncă şi rămân timpi disponibili. Este deci mai rentabil – cel puţin teoretic - să apelezi la un terţ care angajează persoana respectivă pe care o foloseşte la mai mulţi agenţi economici, utilizând în întregime cantitatea de muncă susceptibilă a fi generată. Ca atare, nu angajezi contabil, propriu, responsabil de resurse umane, de fiscalitate, de recuperări creanţe, de curăţenie, ci angajezi o firmă de specialitate care prestează serviciul cu o regularitate negociată. Bineînţeles, outsourcing există şi când apelezi la un architect, bunăoară, precum şi la orice serviciu bazat pe o muncă care ar putea fi prestată şi in house, de către un eventual angajat. 

Jurisprudenţă CJUE recentă în interpretarea noţiunii de materie civilă şi comercială (III)

Prin Hotărârea din 25 martie 2021 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera întâi), pronunţată în cauza C 307/19, în procedura Obala i lučice d.o.o. împotriva NLB Leasing d.o.o., Curtea a declarat că:

“Art. 1 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că intră sub incidenţa noţiunii de „materie civilă şi comercială”, în sensul acestei dispoziţii, o acţiune în recuperarea unei taxe aferente unui tichet zilnic de parcare pe un loc de parcare marcat şi situat pe un drum public, iniţiată de o societate care a fost mandatată de o autoritate locală pentru administrarea unor astfel de locuri de parcare.

Art. 24 pct. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că nu intră sub incidenţa noţiunii de „închiriere a unor imobile”, în sensul acestei dispoziţii, o acţiune în recuperarea unei taxe aferente unui tichet zilnic de parcare pe un loc de parcare marcat, situat pe un drum public.

Art. 7 pct. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul, pe de o parte, că ţine de „materia contractuală”, în sensul acestei dispoziţii, o acţiune în recuperarea unei taxe care decurge dintr‑un contract care are ca obiect parcarea pe unul dintre locurile de parcare marcate, situate pe un drum public, organizate şi administrate de o societate mandatată în acest sens şi, pe de altă parte, că acest contract constituie un contract de prestare de servicii în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuţă din acest regulament”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în interpretarea noţiunii de materie civilă şi comercială (II)

Prin Hotărârea din 16 iulie 2020 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera întâi), pronunţată în cauza C 73/19, în procedura Belgische Staat, reprezentat de Minister van Werk, Economie en Consumenten, responsabil pentru Buitenlandse handel, şi de Directeur-Generaal van de Algemene Directie Controle en Bemiddeling van de FOD Economie, K.M.O., Middenstand en Energie, devenită Algemene Directie Economische Inspectie, Director Generaal van de Algemene Directie Controle en Bemiddeling van de FOD Economie, K.M.O., Middenstand en Energie, devenită Algemene Directie Economische Inspectie, împotriva Movic BV, Events Belgium BV, Leisure Tickets & Activities International BV, Curtea a declarat că:

„Art. 1 alin. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noţiunii de „materie civilă şi comercială”, care figurează în această dispoziţie, o acţiune între autorităţile unui stat membru şi profesionişti stabiliţi în alt stat membru în cadrul căreia aceste autorităţi solicită, cu titlu principal, să se constate existenţa unor încălcări care constituie practici comerciale neloiale pretins nelegale şi să se dispună încetarea acestora, precum şi, cu titlu accesoriu, să fie dispuse măsuri de publicitate şi să se aplice o penalitate cu titlu cominatoriu”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de notificare sau comunicare de acte în Uniune (XI)

Prin Hotărârea din 27 februarie 2020 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a opta), pronunţată în cauza C-25/19, în procedura Corporis sp. z o.o. împotriva Gefion Insurance A/S, Curtea a declarat că:

„Art. 152 alin. 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) coroborat cu art. 151 din aceasta şi cu considerentul (8) al Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că desemnarea de către o întreprindere de asigurare generală a unui reprezentant în statul membru gazdă include şi abilitarea acestui reprezentant de a primi un act de sesizare a instanţei în materie de despăgubire pentru un accident de circulaţie”.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de somaţie europeană de plată (VII)

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera întâi), pronunţată în cauzele conexate C-453/18 şi C-494/18, în procedurile Bondora AS împotriva Carlos V. C. şi XY, Curtea a declarat că:

„Articolul 7 alineatul (2) literele (d) şi (e) din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, precum şi articolul 6 alineatul (1) şi articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, astfel cum au fost interpretate de Curte şi citite în lumina articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că permit unei „instanţe”, în sensul regulamentului menţionat, sesizate în cadrul unei proceduri europene de somaţie de plată, să solicite creditorului informaţii suplimentare, referitoare la clauzele din contract invocate în sprijinul creanţei în cauză, pentru a efectua controlul din oficiu al caracterului eventual abuziv al acestor clauze şi, în consecinţă, că se opun unei legislaţii naţionale care declară ca fiind inadmisibile documente suplimentare furnizate în acest sens“.

Jurisprudenţă CJUE recentă în materie de titlu executoriu european pentru creanţele necontestate (VII)

Prin Hotărârea din 27 iunie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a şasea), pronunţată în cauza C-518/18, în procedura RD împotriva SC, Curtea a declarat că:

„Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanţă nu poate să obţină adresa pârâtei, acesta nu permite să se certifice ca titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanţă, pronunţată în urma unei şedinţe de judecată la care nu s-au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea procedurii”.

Prin întrebarea formulată, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care o instanţă nu poate să obţină adresa pârâtei, acesta permite să se certifice ca titlu executoriu european o hotărâre judecătorească privind o creanţă, pronunţată în urma unei şedinţe de judecată la care nu s-au prezentat nici pârâta, nici curatorul desemnat în vederea procedurii.

Pensiile speciale, factor de fragmentare antagonică a societăţii

Foarte bun articolul lui Alexandru Amititeloaie, Pensiile speciale, factor de fragmentare antagonică a societăţii, din “Lumea” nr. 4/2019, p. 103-107, preluat transcris în format electronic din “Jurnal de Neamţ”.

Corectă, mai ales, este definiţia pe care o dă autorul pensiilor speciale: “pensii speciale, pensii stabilite prin derogare de la principiul contributivităţii”. Aceasta este într-adevăr definiţia pensiei speciale, pe care este bine să ne-o amintim permanent, în condiţiile în care un partid dubios, PMP (Partidul Mişcarea Populară), disociază într-un mod pervers pensiile nealiniate contributiv în pensii “speciale” (rele) şi pensii “de serviciu” (chipurile bune, zic ei), în scopul evident de a proteja componenţii aparatului de represiune al statului român, gata oricând să-şi gazeze în stradă proprii cetăţeni.

Iată întreg paragraful: “Pe de altă parte, justificarea pensiilor speciale este una falsă şi imorală. Se invocă  frecvent că anumite categorii profesionale date fiind condiţiile grele de muncă şi riscurilor la care se expun, ar merita pensii speciale, pensii stabilite prin derogare de la principiul contributivităţii. Este vorba de militari, magistraţi, aviatori etc. Iată ce motivaţie doar de prostit lumea, pentru că în realitate acest statut privilegiat s-a extins şi se extinde la tot felul de categorii profesionale, exclusiv după calcule politice”.

Articolul integral:

"Populaţia unei ţări, numită şi societate, constituie componenta cea mai importantă a unui stat, alături de teritoriul pe care ea trăieşte şi puterea care o diriguieşte. De aceea, tăria unui stat, vitalitatea sa sunt dependente, într-o proporţie covârşitoare, de nivelul calitativ ai populaţiei, înţelegând prin aceasta starea ei de sănătate, echilibrul şi armonia dintre generaţii, nivelul de instruire, educaţie, civilizaţie, cultură şi calificare profesională, ataşamentul faţă de valorile etnoculturale care o definesc şi, nu în ultimul rând, credem noi, fără a epuiza paleta largă a acestor elemente definitorii, coeziunea şi unitatea internă sub auspiciile unui scop comun – veşnicia neamului de care aparţine. Fără a nega diversitatea firească, naturală a societăţii, este lesne de înţeles că supravieţuirea şi dezvoltarea ei n-ar fi posibilă fără aportul unor factori de coeziune, care se cer stimulaţi şi cultivaţi pentru ca acea societate, naţiune, popor sau oricare formă de comuniune să aibă viitor.

Este lesne de înţeles că o populaţie nu-şi poate dobândi un nivel calitativ superior într-un timp scurt. Stimulentele sale, enumerate mai sus, nu acţionează instantaneu, efectele lor se produc după lungi perioade de timp, într-o conjugare fecundă a tuturor. De aceea, astfel de proiecte ar trebui ferite de subordonare politică, pentru că mandatul politic este scurt şi croit după interesele limitate şi egoiste ale celor ce-l adjudecă. Numai în măsura în care un astfel de proiect transcende diversitatea politică şi alternanţa la guvernare, iar puterea, indiferent de orientarea ei doctrinară, este obligată să-l includă în propriul program şi să-l urmeze cu fidelitate, credem noi c-ar putea produce efectele dorite şi aşteptate de fiecare generaţie.

Jurisprudenţă CJUE recentă în interpretarea noţiunii de materie civilă şi comercială

Prin Hotărârea din 28 februarie 2019 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Camera a doua), pronunţată în cauza C-579/17, în procedura BUAK Bauarbeiter-Urlaubs - u. Abfertigungskasse împotriva Gradbeništvo Korana d.o.o., Curtea a declarat că:

„Art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că o acţiune prin care se urmăreşte obţinerea plăţii unei creanţe constituite din contribuţii suplimentare pentru indemnizaţia de concediu plătit, deţinută de un organism colectiv de drept public împotriva unui angajator, în temeiul detaşării într-un stat membru a unor lucrători al căror loc de muncă obişnuit nu se află în acest stat membru sau în cadrul punerii la dispoziţie de forţă de muncă în acest stat membru ori împotriva unui angajator al cărui sediu este situat în afara teritoriului statului membru respectiv în temeiul angajării de lucrători al căror loc de muncă obişnuit se află în acelaşi stat membru, intră în domeniul de aplicare al acestui regulament, în măsura în care modalităţile de exercitare a unei asemenea acţiuni nu derogă de la normele de drept comun şi, în special, nu înlătură posibilitatea instanţei sesizate de a verifica temeinicia datelor pe care se bazează constatarea creanţei respective, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei naţionale“.

Salina Turda

Exceptând perioada dacică şi cea a ocupaţiei romane, perioade pentru care nu există încă dovezi care să ateste existența unor exploatări de sare la Turda, începuturile mineritului în sare, în sensul în care acest concept este definit în prezent, se situează în timp cel mai târziu la nivelul secolelor XI – XIII.

În anul 1075 cancelaria maghiară, într-un document în care face referire la Transilvania, mentionează şi despre vama ocnelor de sare “la cetatea ce se cheamă Turda…în locul ce se cheamă in ungureşte Aranyas, iar în latineşte Aureus”.

Primul document care vorbeşte în mod explicit de existenţa unei exploatări de sare la Turda este datat 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară. Prin actul menţionat, se dăruia capitlului din Transilvania „ocna de sare de la Turda”. Ulterior, atât capitlul din Strigoniu, cât şi cel din Alba Iulia şi episcopul Transilvaniei căpătau privilegii pentru folosirea sării din Ocna din Turda.

Documentele păstrate din secolele XIII – XVI care fac referire la exploatarile de sare de la Turda menţionează că ocnele de sare de aici au fost dispuse în microdepresiunea Băile Sărate şi pe versantul sud-estic al Văii Sărate. Camerele de exploatare au fost amplasate pe locaţiile actualelor lacuri sărate din perimetrele menţionate mai sus. În secolul al XVII-lea încep primele lucrări de exploatare a sării pe versantul NV-ic al Văii Sărate, materializate prin puţurile din cupola camerei “Terezia”. La puţin timp este deschisă şi mina “Sf. Anton”, perimetru în care activitatea de exploatare continuă până în prima jumătate a secolului XX.